Voi, viclene dulci speranțe,
Mi-ați sedus copilăria!
Nu-i mai văd dintre distanțe,
Azi decât melancolia!
Ocoliți-mă speranțe,
Nu mai cred în verva voastră,
De-ați veni cu-n tom de stanțe,
Tot îmi țin firea albastră!
Multe doruri din lumini,
Trec în leneșe gondole,
Multe chipuri, ca de crini,
Mor sub mucede cupole!
O lagună le absoarbe,
Harul fin de poezie,
Deghizând altare oarbe,
C-o murală erezie!
Multe doruri se încarcă,
Cu nămol,...
Etern e cerul, plin de stele,
Da-n noaptea gândurilor mele,
Nu mai cad fulgere, nici brume!
Opace-adie printre hume,
Curbată-n neguri de mormânt,
Ce suie-n cânturi, sunt, nu sunt,
Fatidicul vieții clare:
„Uitare morților, uitare”!...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare, eternitate, cugetare, cer, pace, stele, noapte, viață, poezieE-n noaptea stelelor seduse,
De ochii mari, lăsați durerii,
Sclipiri de vis ce-s readuse,
S-aprindă-n dor, altar plăcerii!
O..., sfinte rugăciuni, de strană,
Și voi, poetice cântări,
În veci nu trece vre-o rană,
Când anii duși bat...
Poezie de Constantin Obadă despre pace, lacrimi, schimbare, suferință, noapte, ochi, vis, dor, poezieFlori a timpului prielnic,
Uimitoare, ne răsar,
Curcubee-n vers sfielnic,
Ce sorb firilor nectar!
Se preschib-apoi în lauri,
Dup-o datină străbună,
Să-ncunune-n mii de fauri,
Tinereții, vremea bună!
Tinerețea e-o comoară,...
În mări gândirea, mi se piardă,
Și-n van, cântarea mea străbată,
De-oi pune-n candelă, să ardă,
Credința vremii-n vechi schimbată!
De m-oi deda cu cei ce-ncearcă,
Să curm al libertății caer,
Pe loc să-mi taie fir-o Parcă,
Să fiu...
Poezie de Constantin Obadă despre iertare, schimbare, nimic, libertate, cugetare, credință, moarte, vechi, bine, zi de naștereSimt, cum crește scrinul meu,
Din sălbatica pădure,
Cum din visul de ateu,
Tot mi-apare o secure!
Simt, din umbră, cum ia forme,
Rezonanța-i demodată,
Cum a teilor arome,
Nu m-atrag, ca altădată!
Simțim cum seninul vieții,...
Drama care m-a născut,
E-o duioasă veșnicie,
Biata, n-are început,
Iar sfârșit, nicicând să vie!
Simt când viu, parc-am mai fost,
Și sunt, fostul care vine,
Simt al vieții tainic rost,
A mișcării de la sine!
Jocul vieții, e...
Poezie de Constantin Obadă despre jocuri, început, sfârșit, eternitate, naștere, schimbare, rai, bunul simț, simț, viațăDe cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
Poezie de Constantin Obadă despre modestie, artiști, durere, admirație, speranță, zbor, cărți, omenie, față, clipăTe visez iubire-n seri,
Că mai treci încă, pe stradă,
Vis, roit de primăveri,
Cântec dulce, de baladă.
Că mai treci, înamorată,
Cu aochi mari, în suferinți,
Revărsare, preacurată,
Lujer, tainicei dorinți!
Te visez,...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, speranță, post, vis, suferință, primăvară, suflet, farmec, dor, vremeCând se stinge un mileniu,
Ca un ins, din soarta lumii,
Visul lui, s-alege geniu,
Trupu-i searbăd, roză humii!
Anii lumină, ce-i creștem încă,
Să-i cinstim, cum se cuvine,
Soli, ai păcii-n trai și muncă,
Nimb de glorii-n strai de...
Acolo-n inima pădurii,
Am strâns culori, pentru altare,
Și toată gloria armurii,
Și versuri, doinii din frunzare.
Acolo, ne-a surâs norocul,
Și visul, zărilor albastre,
Acolo, a-ncolțit sorocul,
Miracol, izbândirii noastre....
Mii de stele, radioase,
Moarte-n pulberi călătoare,
Se aprind, mai norocoase,
Strălucirii solitare!
Mii de adevăruri, clare,
Moarte-n pulberea minciunii,
Se aprind, biruitoare,
Innoind, cu jar, tăciunii!
Din stripa dorului stăbun,
Sub bolți, cu ziduri groase,
Pe unde datini se-ncunun,
Admir, iconostase!
Iar sfinți-n zale purpurii,
Din ochi, când mă măsoară,
Adânc mă plec, și întârzii.
Sunt, ctitorii de țară!
Ei, au un har, al...
În țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, ploaie, speranță, primăvară, lume, timp, viață, lumină, poezieDin vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.
Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...
Poezie de Constantin Obadă despre viață, fericire, speranță, eternitate, suflet, durere, umbră, dor, lume, visDin vieți roite-n farmec, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali!
Or câtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu harul tău etern,...
Poezie de Constantin Obadă despre viață, fericire, speranță, eternitate, suflet, farmec, durere, umbră, lume, visPe cioburi mari, de lună,
Din sud, aștept să vii,
Iubire ce răzbună,
Altare străvezii!
Pe fulgi din mări de nea,
Din nord, aștept să vii,
Iubire ce stârnea,
Duioase reverii!
Pe zorii clari, din est,
Din vest, aștept să vii,...
Tăceri, ascund de spini,
Miraculoase verbe,
Ce vor domni-n grădini,
Imense și superbe!
Tăceri, ascund de vise,
Neștiutoare căi,
Ce vor rodi narcise,
Când soare, dă-n odăi!
Tăceri, ascund în valuri,
Corabia iubirii,...
Din urbea mea natală, acuma mă strecor,
Când viața, mi-e mai plină, cum n-a mai fost, vreodată,
Să caut, pe la țară, visării, alt decor,
Cu toate c-a mea urbe, frumoasă-i ca o fată!
De ce dar, deci, în urbe, am clipe de-ntristare?
E...
Poezie de Constantin Obadă despre fum, grădină, oraș, viață, moarte, vreme, zi de naștere, țară, cer, flori
