Eram din rândul celor tineri,
Seducător, cu ochi albaștri,
Din cei ce cred, în Sfânta Vineri,
Dar și în legi, roite-n aștri!
Eram, din rândul celor tineri,
Azi, totu-mi pare, o visare,
Din cei ce nu-ndrăgeam abțineri,
Când erau...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, luptă, post, credință, lege, vis, ochi, durere, sfinți, poezieCând ies din casă, mai privesc,
Zâmbind, oglinda matinală,
Și parcă mai întineresc,
Și parcă, mă-ndrăgesc, cu fală!
Dar, când la prânz, vin ostenit,
Din multe ploi, ori din lumină,
Eu, scad, din ce-am îmbătrânit,
Durerii, care mă...
Adâncul freamăt, împresoară,
Nădejdea codrilor de veacuri,
Și astăzi, ca odinioară,
Poeme dulci ne sunt iatacuri!
Și astăzi, cu alt roi de vise,
Ne stupărim sublima țară,
Pe drumuri cre-au fost deschise,
Să fim tot noi și iară!...
Când eram copil de școală,
Mă visam cu Zmei și Zâne,
Și simțeam, cum triumfală,
Vremea, vie îmi rămâne!
Treaz, visam vioi pe stradă,
Lupte mari, din dor iubirii,
Și-ndrăgeam, ca-ntr-o baladă,
Lung, sărutul răsplătirii!
Unde-i...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, noroc, luptă, școală, ură, vreme, copii, măsură, zi, frumusețeDor, de dulce poezie,
Eu, cobor, dintre răzeși,
Farmec, plin de fantezie,
Sub umbriri de Tei La Ieși!
Nu-mi mai plâng, trecutul negru,
Ci mai viu, în fericesc,
Dacă torn, în cânt integru,
Dulce melos..., românesc!
La ce ți-e bună viața, când te sufoci mereu,
Când ploaia te doboară, când vântul te oprește,
Când nourii pe umeri, te-apasă tot mai greu,
De-ți cumpănesc destinul, la cât mai vremuiește?
Dar totuși chinuirea, e-o lege-adânc-a firii,...
E iarnă iară pe la noi,
Iar spulberă omătul,
Iar mă încântă, zile moi,
Iar uit, că mor, cu-ncetul!
E-o vreme de mister albind,
Iar, dorul tinereții,
Mă cheamă iară, să colind,
Cărarea, fir al vieții!
E iarnă iară pe pământ,...
Nici ploaia, nici vântul,
Ce bat pământul,
Nu șterg cuvântul,
Ce-n fie cântul,
Umanității,
Înnobilând-ul,
Cânt libertății!
El ni-i crdința,
Scrisă pe flamuri,
El ni-i ființa,
Stîpână pe neamuri,
El e cuvântul,
Viteaz...
Poezie de Constantin Obadă despre cuvânt, libertate, moarte, scris, ființă, eternitate, pământ, flori, grădină, visDuminica, nu-i sărbătoarea lenii,
Ci visul muncii-n sete de adaos,
Credința lui, spoită de milenii,
C-o dulce încântare, de repaos!
Duminica, e-o trecere pe punte,
Oricât am bea, cinstind, fără repaos,
Căci nunți, ce trec în leagăne...
Poezie de Constantin Obadă despre băutură, armonie, eternitate, vis, credință, jocuri, lacrimi, noapte, lume, viațăIeri, eram lumea de mâine,
Azi, suntem, lumea de ieri,
Ieri, zburam în zări senine,
Azi, zburăm spre nicăieri!
Ieri, purtam în ritmul străzii,
Sprinteni, veacul în spinare,
Azi, stăm tribuni parăzii,
Nimbi, de glorii și uitare!...
La umbra sufletului meu,
Cresc flori de tei și crizanteme,
Ce sorb, c-un tainic curcubeu,
Fântâni, iubirii, mai devreme!
La umbra sufletului meu,
Cresc flori, cu sân de poezie,
Pe care le-ndrăgesc, mereu,
Cu patimi dulci, de omenie!
A doua zi, din cea eternă,
Înșurubată-n Univers,
Cu umbra nopții ne discernă,
Un început de an, în mers!
Și cum în mintea noastră, toate,
Le-nșurubăm, pân' obosim,
Ne trecem zile separate,
Și nopți visate că nu știm!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre minte, început, univers, zi, noapte, salariu, moarte, umbră, zi de naștere, viațăDatini vechi se trec cu anii,
Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!
Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!
Nu mai ninge...
Poezie de Constantin Obadă despre ideal, naștere, crăciun, bătrânețe, dumnezeu, povești, cer, copii, noroc, vechiLumina nopții terfelită,
De întunericul bastard,
Îmi pare-o doamnă de elită,
Ce doarme-n vise care-i ard!
Lumina vine și se duce,
În umbre, ades făr' să le știm,
Ooriunde-o fi, ea ne străluce,
O rază pală-n țintirim!...
Îmi pare că trăiesc pe-o mare,
În care valuri bat iluzii,
Furtuni când vin, abia-s în stare,
S-aline-n țărmi uitați confuzii!
Vechi amiral, eu stau la cârmă,
Sî-ntâmpin vremi ce au să vină,
Apoi le leg cu câte-o sârmă,
De gândul...
Poezie de Constantin Obadă despre puritate, adevăr, mister, minciună, vinovăție, uitare, durere, lume, bunul simț, simțPe străzi, am înțeles mai bine,
Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!
Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!...
Poezie de Constantin Obadă despre mașini, inteligență, cugetare, bine, natură, oameni, moarte, bunul simț, simțDin toate-i om, spre tot ce-i om!
Cum pomii vremii, din semințe,
S-au dat cu vânturi, tot în joacă,
De s-au ales ei cei mai falnici,
Mai drepți, mai buni, și mai ornați,
Din soare mult, din apa mării,
Tot astfel omul s-a tot tras,...
Să vă-ntreb: câți ani aveți?
Să vă spun, câți am eu bietul?
Totul e, să mai puteți,
Și să pot juca, cu dreptul!
Să vă-ntreb: Mulți ani aveți?
Eu zic, să poftiți pe stradă,
Oricât sunteți de poeți,
Anii, tot au să se vadă!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre poeți, artiști, dezastru, plăcere, primăvară, eternitate, pământ, poezieCel mai aproape de Natură,
E tot cel gârbovit de boală,
Duioasă, dacă-l mai îndură,
E semn, că-l ține-n mare fală!
Cel care, însă, o sfidează,
Când, sănătos, nu se îndură,
De chipu-i, și-o desfigurează,
E mai departe..., de...
Criticați-mi poezia,
Criticilor, dacă vreți,
Mie-mi place fantezia,
Când, se leagă de poeți!
Bun din fire, vă dau pace!
Criticați, cum se cuvine!
Poezia..., tot nu face,
Nici prea rău și nici prea bine!
Cine, ctitorind o...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, critică, fantezie, poeți, rău, bine, ploaie, acasă, casă, pace
Macerat de usturoi cu miere