Nu plâng, în stihuri, oseminte,
Uitării, care s-au ales,
Ci viața-n valuri, de cuvinte,
Adâncu-i tainic, înțeles!
În stihuri, mi-e nădejdea, toată,
Că n-oi rămâne, fără nume,
Că, se va pomeni..., odată...,
C-am suferit, doinind, o...
Mi-i dor de mine cel de ieri,
Naiv năier în marea vieții,
Când împleteam lumina-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au poeții.
Mi-i dor de cel care-am să fiu,
Să scap de cel ce sunt acum,
S-alung din mine ce-i pustiu,
Să cresc iar pom,...
Mi-e dor, de mine, cel de ieri,
Naiv năier, în marea vieții,
Când, împleteam iubirea-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au, poeții!
Mi-e dor, De cel, care-am să fiu,
Să scap, de cel, ce sunt acum,
S-alung din mine, cel pustiu,
Să cresc,...
Planeta mea, tu, pari albastră,
Spun cei ce vin, din depărtări,
Dar, eu te văd, de la fereastră,
Cu negru, poleită-n zări!
Și nu știu cum, îmi pare mie,
Tu, te-ntuneci, tot mereu,
Cum se-ngroapă o statuie,
În praful gros, de...
Poate..., mor, acum, ucise,
Flori, ce-ar fi putut să fie,
Dulci poeme, cu narcise,
Sonuri noi, de simfonie!
Poate..., mor, acum, ucise,
Din dureri, o bună parte,
La ce bun, când pasc din vise,
Turma, armelor de moarte!...
Poezie de Constantin Obadă despre muzică, geniu, poezie, eternitate, durere, moarte, flori, grădină, visCa niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastru, ploaie, speranță, singurătate, pământ, apă, dor, stele, lună, lumeVoi..., nu gândiți, că printre voi,
Sunt genii, care-ncheagă vise,
De-aceea-i socotiți..., gunoi,
În timp ce ei..., străbat abise!
De câte ori, n-au ascultat,
Cum vă spoiați, cu-a vremii fală!
De câte ori, n-au suportat,
Prostia...
Poezie de Constantin Obadă despre geniu, demnitate, prostie, cuvânt, frică, măsură, vis, timp, clipă, fațăLa mormântul meu..., pustiu!
Unde-o crește-n ierbi uitarea?
Cine..., fără ca să știu,
Va mai căuta, cărarea?
Cine..., va sădi un pom,
Să-mi ogoaie amintirea?
Cine..., m-o feri de-atom,
Ori să-i țin în piept, zidirea?
Cum m-or...
Te-am iubit, încă de mică,
Când, cu gulerul scrobit,
Tu-mi păreai, o rândunică,
Eu, un șoim, dar m-ai robit!
Anii, cruzi, fără de milă,
M-au suit, în vârf de munte,
Azi, tu, ești, numai idilă,
Eu, șoiman, în peni cărunte!...
Aștept, în parc, neostenit,
Pe-aleea solitară,
Să vii, de unde ai venit,
Iubire..., tainică fecioară!
Să stăm, cuminți, dormind în flori,
Copii ai șoptirii rare,
Să dăm durerii, visători,
Fiori, de dulce încântare!
Și-acel...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, inimă, eternitate, copii, suflet, iubire, flori, grădină, dor, lumeLa mulți ani! cu jucării,
Dragi copii și oameni mari,
La mulți ani! cu veșnicii,
Muncitori și cărturari!
Orice cap, rotit pe umeri,
Partă-n miezu-i, galaxii!
Nu-ncerca pe om, să-l numeri,
Findcă numeri..., veșnicii!
La mulți...
Copiii lumii-nalță zmeie,
Bătrânii, cânt de epopee,
Părinții-n zbateri, Odisee,
Iar tineri, cruzi, iubiri de Zee!
Să văd, iubirea mea, trecând cu altu?
Mai bine plec, făr' să privesc în urmă,
De-ar scăpără din goluri..., tot neantu,
Durerea mea..., în veci, nu se mai curmă!
Te las..., în dar, deci iar împrejmuită,
Iubirea mea..., de tinere...
Poezie de Constantin Obadă despre lașitate, iubire, bine, zi de naștere, durere, inimă, viață, stele, poezieCu vise tulburate, cu plete de ninsori,
Trec..., anii mei albaștri, din cântece și flori,
Cum trec..., în straie vechi, par niște muribunzi,
Ce le-ndrăgești durerea, când vrei să le-o ascunzi!
Din urmă, le cad zdrențe, ce șerpuiesc în...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare, flori, grădină, zbor, vreme, durere, cugetare, vechi, vis, poezieSimt ani duși, cum îngustează,
Drumeagul meu, în cărăruie,
Albaștri ochi, cum înserează,
Și-un cânt ce sună: uite-l, nu e.
Simt anii duși, cum îngustează,
Drumul, bătut în cărare,
Albaștri ochi, cum înserează,
Și-un cânt, ce sună..., a statuie!
Dorm..., strămoși-n vise stranii,
Sub a păturilor veacuri,
Dorm..., alături și dușmanii,
Răvășiți, ca niște leacuri!
Lumea..., după ce nu-i lume,
S-oglindește-n vreo idee,
Din tulpina unor nume,
Lăstărind, să-nalțe zmee!...
Poezie de Constantin Obadă despre strămoși, idee, dușmani, minune, lume, nume, sfinți, clipă, vis, luminăFrumusețea lumii..., trece,
Strecurând destine-n pară,
Pân' din clipa morții, rece,
Dă-n lăstari de primăvară!
Toate par, în nemișcare!
Toate stau parcă-n visare!
Nimeni..., nu se mai implică!
Nimeni..., nu se mai explică!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre frumusețe, vis, clipă, schimbare, oameni, primăvară, moarte, vreme, lume, floriEu nu-s un pom,
Ce n-are loc sub soare,
Nici un sărman atom,
Lipsit de îndrumare.
Pe fața mea de crom,
Nu-i nici o armonie,
Par dezgolitul pom,
În toamna ce târzie.
Dar, în adânc de pom,
Ascund o armonie,
Ce seamănă în...
Poezie de Constantin Obadă despre armonie, ploaie, atomi, grădină, tăcere, cuvânt, naștere, toamnă, poezie, iubireUn Dafin..., a murit, aseară,
De ochiul clipei, scuturat,
Când scârțâind, ca o vioară,
N-a mai simțit..., ce-a indurat!
Pădurea-n freamăte sihastre,
La-ntunecat numa-n funzare,
În urmă n-a lăsat dezastre,
Ci doar un cântec de...
