Și iar...
Caiet Nr. 6 - Poezii 1971
Rămân în urmă vise,
Umbrite de dureri,
Ca niște porți deschise,
Ce duc spre nicăieri.
Dar, partea lor de vină,
Nu-i că se ofilesc,
Ci că se trag lumină,
Și iar, ne viețuiesc!
Rămân în urmă vise,
Umbrite de dureri,
Ca niște porți deschise,
Ce duc spre nicăieri.
Dar, partea lor de vină,
Nu-i că se ofilesc,
Ci că se trag lumină,
Și iar, ne viețuiesc!
De când s-a stins din soare tata,
Lumina-i pare, un contur,
Ce priveghează-n taină soarta,
Ca umbra unui abajur!
Supus, urmându-mi și eu soarta,
În fiii mei mă conturez,
Voi străluci și eu ca tata?
O umbră..., care priveghez?...
Noaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
Eu poate încă am să-ncerc,
Să-nvârt rotița lumii,
Să mai adaug, încă un cerc,
În pomu-nalt al vremii!
Eu am să-ncerc, căci nu disper,
La prima mea plecare,
Căci astăzi sui înspre eter,
Dar mâine, vin din soare!
Tot omul e un...
Eu nu știam, când m-am născut,
Ce bine o să-mi fie,
În raiul meu, necunoscut,
Ce-mbie și adie!
Am mers în rând cu cei mai mulți,
În drum făr' de țipenii,
Am ascultat, cât poți s-asculți,
Doiniri sfințind ectenii!
Dar, când...
Sub zidirea sfintei Golii,
Mândră, crește o parcare,
Sfinții umezi, roși de molii,
Nu mai pot ieși la soare!
Palizi, triști, cu fețe trase,
Nu mai știu nici o credință,
Îndrăgiți cu fumuri grase,
Morții trec făr' de credință!...
Umbrit de soare, mă cobor,
Ades în valurile mele,
Acolo-i liniște, și-un nor,
Și soare blând și stele!
Și bat cu aripe de vis,
La porți ce cred că s-au închis,
Dar, ca în lume-o carapce,
Miraculoasă se desface!
Și iar, nevinovatul...
Simt duios cum piere urma,
Doritoare de-nceputuri,
Cum mi se brumează cârma,
Primăveri-n sumbre cânturi!
Și mă prinde-o dulce pace,
Și mă simt, din altă eră,
Parcă vremea se răscoace,
Parcă nimeni, nu mai speră!
„O..., nimic,...
Recitindu-mă pe mine!
Mă răsfăț, ca un copil,
Par străin, deși în sine,
Știu c-am fost cânva April!
Recitindu-se pe sine,
Un poet, e tot mai mare,
Când, pătruns ca orișicine,
Tot străin, mai mult îi pare!
De mic, alerg în preajma ta,
Să-ți pipăi taina nemuririi,
Dar, anii mor în dumneata,
Cum mor de dor, vise iubirii!
Astfel, vicleană, mă tot dai,
Din lumea mea, în veci, pierzării,
De câte ori, mai prind un Mai,
Mă treci, umbrit de...
Aștept, să vii, din vre-o genune,
Din dorul tău, de necuprins,
Iubire, nu ești o minune,
Ci setea lumii, într-un ins!
Te simt, te văd, cu ochii minții,
Prin avalanșa de lumină,
Cum vii să-ntinerim părinții,
Iubire, veșnică...
De mic, alerg în calea ta,
Să-ți sorb din taina nemuririi,
De-o vreme-ți spun tot dumneata,
De-o vreme, semeni dor iubirii!
Dar tu, vicleană, mă tot dai,
Pierzării-n veci îmbietoare,
De câte ori, mai prind un Mai,
Mă treci, umbrit...
De mic, alerg la dumneata,
Să-ți prind, din taina nemuririi,
Dar, vremuri curg în calea ta,
Cum curg în valuri, mări iubirii!
Iar tu, vicleană, mă tot dai,
Imbietoare-n veci pierzării,
De câte ori, mă-ncânți cu Mai,
Mă treci,...
Sub tălpi de șes, sub tălpi de munte,
Străbunii, dorm..., nemuritori!
Tu-n basme, vesele și crunte,
Cu universul..., ni-i măsori!
Izvoare, vetre-n vremuri zâne,
Din pietre, sar, în mări albastre,
Iar tot ce-n urma lor, rămâne,
Ne...
Tu, ești, comoara mea de preț,
Iubire sfântă și duioasă,
Căci tu, faci gândul mai isteț,
Și viața..., mai frumoasă!
Sfios, în stihuri, te slăvesc,
Iubire-n veci..., curată,
Căci eu, cu tine-ntineresc,
Și uit..., moartea deșartă!
Nu vreau să fiu decât un sol,
Din lumea care vine,
O lume, fără de pistol,
Făr de sclipiri cretine!
Vreau, să cobor din suferinți,
O lume primenită,
O lume, plină de dorinți,
Iubirii ei râvnită!
Întrezăresc, un ideal,
Când...
Trec trenuri nervoase.
„Mereu li-s ochii,
suveici, agitate”.
Trec mereu!
Trec fulgerând.
din ace înfipte,
în coapse,
drumuri umbrite,
de care!
Mereu gonesc,
zarva zarului,
modern cu,
lumea!
Zi și noapte,
noapte și zi,...
În blocu-n care locuiesc,
Acum, în miezul iernii grele,
Steluțe-n geamuri strălucesc,
Cu gerul, spiralat în ele!
Albit, printre fisuri se-arată,
Tremurător, să se-ncălzească,
Nepresimțind clipa ingrată,
Ce stă la pândă, să-l...
Ce vie-mi pare, sfânta vreme,
Când ne-ntâlneam, până și-n zori,
Când ne feream sfioși de lume,
Și ne-ndrăgeam, neștiutori!
Și cum sorbeam încet cu vremea,
Uimiți al dragostei șuvoi,
Ce fericită era lumea,
Și cine mai era ca noi!...
Neștiute râuri curg,
înlăcrimate,
în fluvii,
de durere,
ca să miște,
valurile unei,
mări furtunoase!
Uraganele,
așteaptă,
furtunile,
ca șerpii,
prada,
mult,
dorită,
și
ademenită!
Sufletul omenesc,
sărmanul,...