Umbrit de soare, mă cobor,
Ades în valurile mele,
Acolo-i liniște, și-un nor,
Și soare blând și stele!
Și bat cu aripe de vis,
La porți ce cred că s-au închis,
Dar, ca în lume-o carapce,
Miraculoasă se desface!
Și iar, nevinovatul...
Poezie de Constantin Obadă despre liniște, suflet, băutură, univers, noapte, primăvară, soare, pământ, iubire, lumeSimt duios cum piere urma,
Doritoare de-nceputuri,
Cum mi se brumează cârma,
Primăveri-n sumbre cânturi!
Și mă prinde-o dulce pace,
Și mă simt, din altă eră,
Parcă vremea se răscoace,
Parcă nimeni, nu mai speră!
„O..., nimic,...
Poezie de Constantin Obadă despre bunul simț, simț, speranță, primăvară, nimic, pace, vreme, viață, stele, soareRecitindu-mă pe mine!
Mă răsfăț, ca un copil,
Par străin, deși în sine,
Știu c-am fost cânva April!
Recitindu-se pe sine,
Un poet, e tot mai mare,
Când, pătruns ca orișicine,
Tot străin, mai mult îi pare!
De mic, alerg în preajma ta,
Să-ți pipăi taina nemuririi,
Dar, anii mor în dumneata,
Cum mor de dor, vise iubirii!
Astfel, vicleană, mă tot dai,
Din lumea mea, în veci, pierzării,
De câte ori, mai prind un Mai,
Mă treci, umbrit de...
Aștept, să vii, din vre-o genune,
Din dorul tău, de necuprins,
Iubire, nu ești o minune,
Ci setea lumii, într-un ins!
Te simt, te văd, cu ochii minții,
Prin avalanșa de lumină,
Cum vii să-ntinerim părinții,
Iubire, veșnică...
Poezie de Constantin Obadă despre așteptare, iubire, minune, grădină, dor, bunul simț, simț, ochi, lume, luminăDe mic, alerg în calea ta,
Să-ți sorb din taina nemuririi,
De-o vreme-ți spun tot dumneata,
De-o vreme, semeni dor iubirii!
Dar tu, vicleană, mă tot dai,
Pierzării-n veci îmbietoare,
De câte ori, mai prind un Mai,
Mă treci, umbrit...
De mic, alerg la dumneata,
Să-ți prind, din taina nemuririi,
Dar, vremuri curg în calea ta,
Cum curg în valuri, mări iubirii!
Iar tu, vicleană, mă tot dai,
Imbietoare-n veci pierzării,
De câte ori, mă-ncânți cu Mai,
Mă treci,...
Sub tălpi de șes, sub tălpi de munte,
Străbunii, dorm..., nemuritori!
Tu-n basme, vesele și crunte,
Cu universul..., ni-i măsori!
Izvoare, vetre-n vremuri zâne,
Din pietre, sar, în mări albastre,
Iar tot ce-n urma lor, rămâne,
Ne...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, univers, pietre, lege, povești, primăvară, pământ, iubire, țară, visTu, ești, comoara mea de preț,
Iubire sfântă și duioasă,
Căci tu, faci gândul mai isteț,
Și viața..., mai frumoasă!
Sfios, în stihuri, te slăvesc,
Iubire-n veci..., curată,
Căci eu, cu tine-ntineresc,
Și uit..., moartea deșartă!
Poezie de Constantin Obadă despre comoară, inteligență, iubire, sfinți, moarte, zi de naștere, viață, poezieNu vreau să fiu decât un sol,
Din lumea care vine,
O lume, fără de pistol,
Făr de sclipiri cretine!
Vreau, să cobor din suferinți,
O lume primenită,
O lume, plină de dorinți,
Iubirii ei râvnită!
Întrezăresc, un ideal,
Când...
Trec trenuri nervoase.
„Mereu li-s ochii,
suveici, agitate”.
Trec mereu!
Trec fulgerând.
din ace înfipte,
în coapse,
drumuri umbrite,
de care!
Mereu gonesc,
zarva zarului,
modern cu,
lumea!
Zi și noapte,
noapte și zi,...
Poezie de Constantin Obadă despre trenuri, bărbat, omenie, noapte, moarte, uitare, lume, ochi, vis, poezieÎn blocu-n care locuiesc,
Acum, în miezul iernii grele,
Steluțe-n geamuri strălucesc,
Cu gerul, spiralat în ele!
Albit, printre fisuri se-arată,
Tremurător, să se-ncălzească,
Nepresimțind clipa ingrată,
Ce stă la pândă, să-l...
Ce vie-mi pare, sfânta vreme,
Când ne-ntâlneam, până și-n zori,
Când ne feream sfioși de lume,
Și ne-ndrăgeam, neștiutori!
Și cum sorbeam încet cu vremea,
Uimiți al dragostei șuvoi,
Ce fericită era lumea,
Și cine mai era ca noi!...
Neștiute râuri curg,
înlăcrimate,
în fluvii,
de durere,
ca să miște,
valurile unei,
mări furtunoase!
Uraganele,
așteaptă,
furtunile,
ca șerpii,
prada,
mult,
dorită,
și
ademenită!
Sufletul omenesc,
sărmanul,...
Dacă florile s-ar uni, buruienile, ar crăpa de ciudă!
Nenorocirea e că se întâmplă, invers.
O..., cât vă plâng pe voi, genii artistice,
care n-ați avut, și nu veți avea, poate niciodată,
simțul umanității voastre valorice!
Cât ar...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastru, simț, geniu, flori, artă, artă fotografică, luptă, poezieEram din rândul celor tineri,
Seducător, cu ochi albaștri,
Din cei ce cred, în Sfânta Vineri,
Dar și în legi, roite-n aștri!
Eram, din rândul celor tineri,
Azi, totu-mi pare, o visare,
Din cei ce nu-ndrăgeam abțineri,
Când erau...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, luptă, post, credință, lege, vis, ochi, durere, sfinți, poezieCând ies din casă, mai privesc,
Zâmbind, oglinda matinală,
Și parcă mai întineresc,
Și parcă, mă-ndrăgesc, cu fală!
Dar, când la prânz, vin ostenit,
Din multe ploi, ori din lumină,
Eu, scad, din ce-am îmbătrânit,
Durerii, care mă...
Adâncul freamăt, împresoară,
Nădejdea codrilor de veacuri,
Și astăzi, ca odinioară,
Poeme dulci ne sunt iatacuri!
Și astăzi, cu alt roi de vise,
Ne stupărim sublima țară,
Pe drumuri cre-au fost deschise,
Să fim tot noi și iară!...
Când eram copil de școală,
Mă visam cu Zmei și Zâne,
Și simțeam, cum triumfală,
Vremea, vie îmi rămâne!
Treaz, visam vioi pe stradă,
Lupte mari, din dor iubirii,
Și-ndrăgeam, ca-ntr-o baladă,
Lung, sărutul răsplătirii!
Unde-i...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, noroc, luptă, școală, ură, vreme, copii, măsură, zi, frumusețeDor, de dulce poezie,
Eu, cobor, dintre răzeși,
Farmec, plin de fantezie,
Sub umbriri de Tei La Ieși!
Nu-mi mai plâng, trecutul negru,
Ci mai viu, în fericesc,
Dacă torn, în cânt integru,
Dulce melos..., românesc!
