Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;
Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pânla pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;
Nespălat, neras să...
Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Măriei sale.
Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei...
Poezie de Mihai Eminescu despre povești, sfat, înțelepciune, somn, milă, minte, noroc, copii, lună, natură- Blanca, ştii că din iubire
Făr' de lege te-ai născut;
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos să-l iei de mire!
Îmbrăcându-te-n veşmântu-i,
Lepădând viaţa lumii,
Vei spăşi greşala mumii
Şi de-o crimă tu mă mântui.
- Traiul lumii,...
Poezie de Mihai Eminescu despre beție, tinerețe, voce, crimă, infractori, muzică, numere, farmec, povești, îngrijorarePe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor...
Poezie de Mihai Eminescu despre zei, moarte, ură, cadouri, rugăciune, pietre, dușmani, singurătate, durere, lumeS-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Şi nici pe buze nu-mi mai vin,
Şi nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin...
Poezie de Mihai Eminescu despre uitare, fericire, vis, povești, femeie, îngeri, sfinți, farmec, tristețe, norocPărea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopţii moartă.
O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie
Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie,
În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat...
Poezie de Mihai Eminescu despre creier, melancolie, povești, cuvânt, umbră, mândrie, aer, singurătate, credință, tristețeCu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele,...
Poezie de Mihai Eminescu despre cărți, melancolie, singurătate, foc, minte, tristețe, acasă, casă, pace, vremeLucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare
în muta, seculara căutare
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa,...
S-a stins viaţa falnicei Veneţii,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereţii.
Okeanos se plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tinereţii,
Miresei...
Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.
Nu știu ce am,
Ca nu ajung nicăieri,
Când merg.
Nu știu ce am,
Că stand pe loc
Sunt, hat, departe.
Doamne, din ce fel de humă...
pretenţii absurde de atâtea ori am avut
radar perfect credeam că mi-e sufletul
pentru paşii tăi pentru respiraţia ta
pentru plânsul tău
în pielea celuilalt cu râvnă cu iubire
am putea în sfârşit mântuitor ajunge
dacă n-am descoperi...
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc în...
Poezie de Marin Sorescu despre consecințe, boală, urâțenie, cărți, naștere, stele, oameni, soare, frumusețe, ziRemaniem guverne
remaniem români
cuvântul ne așterne
tăceri de săptămâni
Remaniem români
remaniem și unguri
Doamne ce s-amâni
ori fulgi ori struguri
Remaniem și unguri
cuvântul ne așterne
alt strat de muguri...
și această dimineață
cu chipul tău drag pierdut în vis
pentru a fi găsit aici
deasupra ceștii cu cafea
poate cu noapte, cu lapte
iarna hoinărind fără tihnă printre blocuri
și sunetul unui tren care a plecat la opt fix
spre viață cu...
Poezie de Mariana Fulger despre scris, trenuri, eternitate, poezie, noroc, noapte, clipă, vis, viațătu, mână,
de ce te întorci mereu spre ce a plecat?
tu, inimă, cântătoareo,
de ce te strângi în tine
cum un tei singur?
tu, ploaie,
pentru cine atâtea lacrimi,
ce doruri duci?
tu, poezie,
de ce curgi ca o apă de pârâu înalt
când se...
Poezie de Mariana Fulger despre tristețe, infinit, suflet, singurătate, ploaie, lacrimi, apă, poezie, inimă, iubiresă adunăm timpul trecut
cu timpul ce vine
în mulțimi concentrice dense
tot mai dense
să nu se îndepărteze, să ne urmeze
să fim clipa cea mai bună
pentru zarea de lumină care vine
să ne-adunăm mâinile cu umbrele
să fim pace, bucurie
inimă...
a venit un nor de noapte
ramurile arborilor să cureţe toate
de a fost, de n-a fost să fie
a venit un când, un cânt
de mai vis, de mai cuvânt
cum un val de corzi albe
inima teilor şi inima aleilor
şi inima numerelor caselor
şi a ceasurilor...
Poezie de Mariana Fulger despre poezie, inimă, râs, cuvânt, scris, tristețe, timp, noapte, suflet, visei spun că nu mai eşti, mamă,
şi se duc şi vin
şi se duc şi vin în viaţa lor
şi clipe trec şi vin de-a rostogolul
ori lin, mai lin
eu deschid paginile inimii
şi paginile ochilor
şi paginile mâinilor
şi paginile sufletului
şi paginile...
Poezie de Mariana Fulger despre mamă, strămoși, eternitate, suflet, vin, bucurie, scris, lașitate, uitare, timpcu ochii mari și zâmbet întrebător
mă știi tu, oare? mă știi tu, oare?
întrebător mereu și
plin de-o fericire
care se voia găsită
numai de mine, numai cu el
veșnică iubire
a rămas să-mi fie
ei au venit apoi în viața noastră
cu veșnică...
ce ţii la piept – m-au întrebat
văzând braţul stâng cum strâng lângă inimă
aş fi putut spune lumea, clipele toate
n-ar fi fost mult, nu n-ar fi fost
am tăcut şi zâmbind ca un copil fericit
am mers mai departe
alături cu umbra ta
Poezie de 
Poezie de