Din cerul plin din care pică,
Luceferii pereni în noi,
O rază de noroc ridică,
O lume veche-n timpuri noi.
Din cerul vieții care leagă,
Speranțe sorților acum,
O rază nouă acum voinică,
Să urc la cer al vieții drum.
Poezie de Constantin Obadă despre cer, speranță, noroc, viață, lumeDin cerul despicat de stele,
Luceferi picură senin,
Și leagă nopților inele,
De șirul nopților ce vin.
Din traiul despicat cu trude,
Isteții revorbesc senin,
Când leagă cu inele rude,
De șirul celor care vin.
De-aceia viața e...
Poezie de Constantin Obadă despre muncă, bunul simț, simț, cer, inimă, vin, stele, viațăCând mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre suferință, uitare, vreme, durere, lacrimi, lege, iubire, speranță, lume, moarteDe am băut Cotnarii toți,
Eu, mi-am făcut o socoteală,
Se-mbată-o lume de netoți,
Iar mie, partea de bârfeală.
Poezie de Constantin Obadă despre băutură, lumeCând mă jucam cu bunicii,
aveam nu știu cum credința,
că ei sunt înalți cât munții,
lungi cât mările și oceanele,
și că în ochii și sufletul lor,
sălășluiesc, toată bunătatea și iubirea,
pământului și a lumii!
Poezie de Constantin Obadă despre bunătate, credință, suflet, iubire, ochi, lumeÎn van suspin, căci ea nu curmă,
Sublima patimii mișcare,
Ci modelând lumea din urmă,
Cu alte chipuri râde-n soare.
Poezie de Constantin Obadă despre râs, lume, soareGraba publicării,
Strică sarea mării,
Patosul furtunii,
Prea-l animă unii.
Vajnica furtună,
Prea multe adună,
Prea vrea să le spună,
Toate, într-o lună.
Aștept ceva poeme,
Noi pretinse-n vreme,
De drag publicării,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, vreme, lunăToată slba grea de vicii,
Nu-s în fond decât delicii,
Ocrotite-n raza fricii,
De când lumea le sfidăm,
De când lumea le gustăm,
Unii sunt care se jură,
Uneori chiar pe scriptură,
Că le lasă în pustie,
Dar natura, cum se știe,...
Poezie de Constantin Obadă despre frică, lume, naturăDe-ar fi în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri, pe-ntrecute,
Aș vrea dorinți ce nu albesc,
Și chip iubirii pe tăcute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce este azi, ori ce e mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Poezie de Constantin Obadă despre natură, vis, iubire, lumeÎn sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmul în secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să cadă formele iubirii,
Sărmanul cânt, ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre prezent, adevăr, vis, zi de naștere, iubire, vechi, flori, grădină, lume, steleCând trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, tristețe, mașini, vis, artă, artă fotografică, oameni, dumnezeu, timp, simțPleca-voi deci uitării cale,
Umbrit de veacuri care vin,
Cum marea-n valurile sale,
Vibreaz-al veșniciei chin.
Pierdute-or fi din mine toate,
Dar regăsindu-se-n cei vii,
Cântarea mea nu mai străbate,
Altare, sfintei poezii.
Poezie de Constantin Obadă despre vin, zi de naștere, poezieSunt umbre care vin pribege,
Cu ifose de nouă lege,
Dar, pier în haosul uitării,
Cum pier stihii în largul mării.
Sunt umbre care mor devreme,
Și umbre, care mor târziu,
Dar, umbra unei triste steme,
Ne-așează visele-n sicriu!
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, haos, vis, lege, vinTârziul l-am gândit prelung,
Când aveam timp, să-ntorc pământul,
Când ostenit, săream s-ajung,
Din spații crude, infinitul.
Dar, m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Că tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Poezie de Constantin Obadă despre infinit, dumnezeu, timp, pământÎn sânii tăi zglobii păstrezi,
Comoara altor ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși...
Poezie de Constantin Obadă despre comoară, iubire, ochi, zi de naștere, lumeAcolo-n eul meu sălbatic,
Am prins cu liniștea mistere,
Cu norul slab și singuratic,
Din largul mărilor putere.
Dar n-am găsit adânci vibrații,
S-armonizez a lumii vânturi,
Până iubiri eterne-n grații,
Nu-mi insuflară-n taină...
Poezie de Constantin Obadă despre putere, liniște, mister, lumePresimt credinți în van striate,
Cum vor zbura cu alte chipuri,
Spoind eterna demnitate,
Cu-n verde viu peste nisipuri.
Poezie de Constantin Obadă despre demnitateAmintiri duioase fete,
Plâng sărmanul meu trecut,
Dar ca legendarul Noe,
Ele-mi împletesc un scut.
Tot stropind floarea dreptății,
Uneori slujind grșesc,
Dar din valurile vieții,
Prima cupă cântăresc!
Poezie de Constantin Obadă despre trecut, viațăNe căutăm, ne-ncurajăm,
până-ngropăm,
să tot vremuiască,
iarba fericirii1
Visul omenirii,
Stă-n sensul rotirii!
Restu-i doar o spumă,
Stropită cu humă.
Poezie de Constantin Obadă despre sens, visSfios te chem în vis iubire,
Când aș putea să fiu păgân,
Dar nu pot trece peste fire,
Dorința unui crez rămân,
Când mă trezesc mai simt pe față,
Savoarea ta, ușoară zare,
Cum ne învăluie-n distanță,
Și-n visul nopții iar răsare.
Poezie de Constantin Obadă despre dorință, vis, bunul simț, simț, iubire, față
