Limbajul meu e submarin,
În marea limbii vălurită,
În periscop am cer senin,
În josul ei alge nutrite.
Căci iar de moale am picat,
În vremuri mai primare,
De ea subit m-am apucat,
Să-i sorb eternele nectare!
Poezie de Constantin Obadă despre cerO biată iarbă dac-aș fi,
M-aș tăvăli cu toții,
Și cât de mult m-or umili,
Cu visul meu nepoții.
Ori dac-aș fi un falnic pom,
Ivit de mine-n lume?
În sihla-ngândurată,
Voi, tăietori cu chip de om,
M-ați mai ucide-odată,
Câți nu...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, lumeNatura-mi pare o pisică,
Ce viclenește, biata-mi clipă!
De când mă știu sortit durerii,
Eu simt că-i cresc prinos plăcerii!
Și mă-ntreb de ce comoară,
Gândirii ce mi-a dat-o mie,
De ce să fiu o primăvară,
Ca să mă prindă-n...
Poezie de Constantin Obadă despre natură, comoară, eternitate, femeie, farmec, primăvară, clipă, bunul simț, simțGraba publicării,
Strică sarea mării,
Astfel curg poeme,
Noi pretinse-n vreme.
False-n son cântării,
Ca vuietul mării.
Artă care-nșeală,
Chiaburind o școală.
Dotată publicării,
Creșten veac uitării,
Ca un bir în pripă,
Tot...
Poezie de Constantin Obadă despre școală, poezie, ploaie, artă, artă fotografică, vreme, țarăSperînd, vieții dăi acum,
Prisos de farmec pe-acest drum,
Căci în noianuri de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi.
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Sperând, trăiește-te acum,
Să nu lași valuri de acumi,
Naiv, dorindu-ți alte lumi.
Poezie de Constantin Obadă despre naivitate, farmec, viațăAș vrea în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri nebătute,
Ca să tot curg iubirii soare,
Să cresc iubiri necunoscute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce-nseamnă azi, ce-nseamnă mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Poezie de Constantin Obadă despre natură, vis, iubire, lume, soareSe frânge cornul lunii din gânduri fulgerate,
Ne mor iubirii vise, și patime curate,
Acuma urci pe cioburi de vis o veșnicie,
Ca să inspiri speranța cântării ce-o să vie,
Eu strălucesc altare, ce-ntineresc dorinții,
Chiar dacă lumea...
Poezie de Constantin Obadă despre eternitate, iubire, speranță, vis, poezie, cugetare, lumeNoi ne-am iubit când eram tineri,
Când eram soli în drum iubirii,
Privindu-ne ca niște neferi,
Furam în zbor extaze firii.
Căci eu sfios eram mai mare,
Pe când tu, farmec de copilă,
Dureri am strâns cât sunt în stare,
Părinții...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, farmec, iubire, zbor, durere, lacrimi, moarte, ochi, viațăEu nu știu pendularea lumii,
Nici seatea oarbă de abise,
Ci doar cutremurarea humii,
Când strânge-n dor eterne vise!
Eu nu știu fala cum să-nchin,
Rotundă-n perla suferinții,
Căci în puterea-mi stă venin,
Abia-ncolțește floarea...
Poezie de Constantin Obadă despre putere, vis, dor, lumeCea mai cinstitî logică,
este a celor sărmani, săraci și suferinzi!
Poezie de Constantin Obadă despre logică, sărăcie, cugetareVisul meu în drumul țării,
Drumul țării-n visul meu,
Amândoi, vis înălțării,
Zilnic retrudim din greu.
Ca și valurile mării,
Norii lumii curgem ploaie,
Iar din piscul înălțării,
Alți luceferi vis ne-ogoaie.
Drumul țării-n...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, ploaie, lumeUn grup de luptă răspândit, în munți, într-o pădure,
Bloca cărări de labirint, poienelor cu mure,
Să n-aibă dușmanii pe-aici decăt frunzări amare,
Să piară lăcomia-n ei și setea de-nbuibare.
Dintr-o viroag-adăpostit, un neamț obtuz,...
Poezie de Constantin Obadă despre lăcomie, dușmani, viclenie, luptă, focMi-i teamă când va pierde vântul,
O clipă tulbure senină,
Când va pieri în grai cuvântul,
Și-n ochi nevinovata vină.
Nu-mi plac țărinile ariene,
Nici grijile cu maluri strâmte,
Din începutul nou sub soare,
Să fiu durerea care...
Poezie de Constantin Obadă despre îngrijorare, parfum, frică, început, eternitate, cuvânt, vinovăție, omenie, durere, primăvarăFetițe dulci cu ochelari,
Roiesc în jurul lor mistere,
Ca slove-adânci de cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
Când ai norocul să surprinzi,
Iubirea în ființe e curată,
Cum în pădurea de oglinzi,
Mătasea sânilor curată.
Uimit...
Poezie de Constantin Obadă despre clipă, mister, noroc, iubire, lumeVă pare poate, că-s nebun,
Când cerc o vorbă nouă,
Că vi se pare tot ce spun,
Că v-ar veni și vouă.
De n-or fi ouă cu pricini,
Columbi smungind din ere,
Am fi rămas fără lumini,
În neagra lume a tăcerii.
De-aceia domnilor vă...
Poezie de Constantin Obadă despre nebunie, milă, lumeCând aud pe unii cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă și-nsetat de carte,
Caut alte spații cu alt elixir.
Poate că acolo n-or să vină iară,
Moartea cea terestră cu cortegiul ei,
Va fi...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, frică, muncă, vis, lege, schimbare, vinovăție, eternitate, primăvară, cugetareCând mă jucam cu bunicii,
credeam că bunicul e Ceahlăul,
iar bunica Sfânta Ana, care ogoaie,
din piscul hornului, vatra pământului.
În ochii lor blânzi, mi-am scăldat copilăria,
iar din lacrima lor, mi-a încolțit în suflet iubirea....
Poezie de Constantin Obadă despre amintire, bunătate, copilărie, lacrimi, școală, sărut, iubire, oameni, soare, sfințiAm lăsat regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că iau fete fără zestre.
Zestrea care o-ndrăgeam,
Nu era pecuniară,
Căci iubirile urmam,
Zi de zor în drum spre seară.
Au rămas într-un album,
Patimi...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, amintire, regret, suferință, vremeFirave fire de noroc,
Sclipesc sfioase-n cale,
Ca niște flori de busuioc,
Cu iz de osanale.
Iar eu duios cu visul meu,
Privesc senin clepsidre,
Uitând că mă golesc mereu,
Necunoscute vidre.
Venim, trăim, plecăm mereu,...
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, vreme, bunul simț, simț, vis, iubire, flori, grădină, lumeDe stele de luceferi,
Ce tremură-n tării,
De sorii ce-au pereche,
Mai poți astăzi să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-au tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau acolo sus!
Aice pe pământuri,
Și apele se știu,
Din miile...
Poezie de Constantin Obadă despre scris, apă, oameni, luptă, eternitate, minte, bine, lume, stele, lumină
