Doruri, gânduri, patimi, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri crești Dumnezeirii,
Vise vii ucise vise,
Toate cresc din taina firii,
Labirintele iubirii.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul poeziei,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăCând dorul gând s-a dat visării,
Treceam prin lume simplu om,
Din toate valurile mării,
Ce scaldă frunzele din pom,
Vibram un soare de avânturi,
Abia întrezărit în cânturi.
Când dorul gând, s-a dat iubirii,
Visam eternul tânăr om,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăDoruri, patimi, gânduri, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri munți, valuri coline,
Vise vii ucise vise,
Toate trag nădejdi de bine,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre apăLumina mea tremurătoare,
Ca apa scormonind adâncuri,
Animă vieții o cărare,
Undind ades în șesuri smârcuri.
Dar jarul tău arde potaia,
Și stepe triste prinde-n cătini,
Când aduce lumii ploaia,
Și cântă dulce din noi cetini.
Poezie de Constantin Obadă despre apăPatimi grele, doruri, vise,
Gânduri crude, neprecise,
Valuri minții, grăiri line,
Vise vii și vise stinse,
Toate trag nădejdi de-abise,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre apăUn paradox îmi pare viața,
Ca apa mărilor ce-ngheață.
Miracolu-i la suprafață,
De-ar îngheța din fundul mării?
Fericită-i apa vieții,
E ca marea când îngheață,
Morți am fi în arca gheții,
De-ar fi fundul suprafață.
Poezie de Constantin Obadă despre apăDe stele și comete,
Cum tremură-n tării,
De vise deochete,
Din lungi călătorii,
De sori cum au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,
Și Doamne câți o știu,
De când e viața minte,
Mereu spumos s-a scris,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre apăDe stele de luceferi,
Ce tremură-n tării,
De sorii ce-au pereche,
Mai poți astăzi să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-au tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau acolo sus!
Aice pe pământuri,
Și apele se știu,
Din miile...
Poezie de Constantin Obadă despre apăDin cerul care pică,
Disimulat în noi,
Din raze ce ridică,
Luceferii șuvoi,
De stele și comete,
Ce tremură-n tării,
De mine deochete,
Din lungi călătorii,
De sori ce au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăDumbrăvile neostenite de veacuri sorb din soare,
Lumini încremenite în ramuri și-n frunzare,
Cântări de mult apuse, în haina suferinții,
Le resimțim spasmodic doar când ne mor părinții.
Cărări șerpuitoare, sunt urme de picioare,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăCine știe taina humii,
Doritoare de abise,
Tremurând în carnea lumii,
Flori de dor, și flori de vise?
Cine știe cum se-mbie,
Perla fin-a suferinții,
Colo-n apa străvezie,
Ori în scoica slab-a minții?
Cine-n patimă de-abise,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăEu știu prea bine c-am să mor,
Și martor mi-i norocul,
Că viul lumii-i trecător,
Sublim e numai jocul.
Din el ades ce readmir,
E sloboda uitare,
Noianul vieții elixir,
E-o boare-n nemișcare.
O biată iarbă dac-aș fi,
M-or...
Poezie de Constantin Obadă despre apăCând mori e-o trecere finală,
Pe care-o-ncepi din primăveri,
Când caști risipă-n nicăieri,
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând să plângi vioară.
Că prea devreme-a iernii...
Poezie de Constantin Obadă despre apăÎnchid ochii lumii mele,
Și m-afund în alta clară,
Văd bunicul prin zăbrele,
Șchiopătând, cum apă cară.
Iar bunica, ca o sfântă,
Ninsă-n păr de bunătate,
Prin ogradă se frământă,
Săritoare, mai la toate.
Poezie de Constantin Obadă despre apăÎntre doi poli de lumânare,
Ne stingem, unică visare,
Ce-i pentru soare-o biată eră,
Pierdută-n sinea-i efemeră?
Ce-i pentru lună un mileniu,
Când n-are suferinți, nici geniu?
Ce-i pentru stele-o licărire,
Când licărul e nemurire?...
Poezie de Constantin Obadă despre apă
