Mări de suflete-n furtună,
Nostalgii, de țări adună,
Mii de doruri înspumate,
Duc, corăbii fulgerate.
Din cupola de cerneală,
Nici o stea, în nici o cală,
Noaptea urlă, hăituită,
De o vreme iezuită.
În vâltoarea, fără...
Poezie de Constantin Obadă despre apăUn vis redat neliniștirii,
Mister din haosul tăcerii,
Eu sunt sămânța răzvrătirii,
Adâncă prinsă germinării!
Un gând din stripa devenirii,
Ocean din apele sărace,
Eu sunt în undița iubirii,
O lume dornică de pace!
Un vis din...
Poezie de Constantin Obadă despre apăCine știe taina lumii,
Doritoare de abise,
Tremurând în carnea humii,
Flori de dor și flori de vise?
Cine știe cum se-mbie,
Perla-n firul suferinții,
Colo-n apa străvezie,
Ori în scoica slab-a minții?
Cine pătimaș de-abise,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăCurbatul drum urcă la deal,
Spre liniștea eternă,
Ca apa clară într-un val,
Ca vântul în lucernă!
Pe margini plopii parcă plâng,
O jale abisală,
Și mii de păsărele-n crâng,
Scot triluri cu sfială!
Un dor de mine s-a desprins,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăSubmarinul țării noastre,
Prinde stele-n periscop,
Perle-n apele albastre,
Zarea lumii dintr-un plop!
Și roind seninuri minții,
Din imensul omenesc,
Stinge clipe suferinții,
Și dureri ce umilesc!
Poezie de Constantin Obadă despre apăCa niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Poezie de Constantin Obadă despre apăDin toate-i om, spre tot ce-i om!
Cum pomii vremii, din semințe,
S-au dat cu vânturi, tot în joacă,
De s-au ales ei cei mai falnici,
Mai drepți, mai buni, și mai ornați,
Din soare mult, din apa mării,
Tot astfel omul s-a tot tras,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăAșa ne prinde, setea morții,
Când, rătăcim dup-o femeie,
Ne ogoim gândirea, sorții,
Cu vis de ploi, și curcubee!
Și-am vrea să bem, din vreo fântână,
O apă vie-ntinerită,
Dar, anii toți, ne cad din mână,
Goniți, de-o clipă fericită!
Poezie de Constantin Obadă despre apăDumbrăvi, neostenite, de veacuri, sorb din soare,
Lumini, încremenite, în ramuri și frunzare,
Cântări, de mult apuse, în haina suferinții,
Le resimțim, spasmodic, doar..., când ne mor părinții.
Cărări șerpuitoare, sunt, urme de...
Poezie de Constantin Obadă despre apăUnii totuși mai gândesc,
A fi fericit înseamnă,
Tot huzur în trai lumesc,
Făr-a muncii stil ce-ndeamnă!
Dar natura-n sinea ei,
Poart-a râvnei devenire,
Aprigă-i ca niște zmei,
Dar și cântec de iubire!
Fericirea, mult visată,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăCând mori, e-o trecere finală,
Din primăvara ta banală,
Când crești risipă-n nicăieri,
Când dai ce-i bun, fără să ceri!
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând, să plângi vioară,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăFirave fire de noroc,
Întrezăresc în cale,
Buchet dulceag de busuioc,
Stropit cu osanale!
Iar eu din el îmi fac un vis,
Cum n-a mai fost anume,
Și-adâncul lumilor abis,
Îl leg de-un searbăd nume!
Astfel cum apa mării-n vad,...
Poezie de Constantin Obadă despre apăIarna sură stă posacă,
Pe întinderi, cât cuprinzi,
Apele prind ca să-și facă,
Bolți boltite cu oglinzi.
Noaptea-n ele clar răsfață,
Ciob de cer cu licurici,
Gerul pișcă-n dimineață,
Ca tăria unui bici.
Aburind, ocean de...
Poezie de Constantin Obadă despre apăÎntre dealuri, a murit amurgul,
Liniștea-ntre văi coboară,
Doarme pe rotile plugul,
Peste sat se lasă seara.
Peste codrul lin răsare,
Luna, plină ca de pară,
Apa sună prin izvoare,
Liniștea-i deplină-afară.
Poezie de Constantin Obadă despre apăDorul gând s-a dat uitării,
Când eram de-o șchioapă om,
Și ca valurile mării,
Și ca frunzele din pom.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Știu băieții cum să scrie,
Ei le-mbracă-n formă vie.
Poezie de Constantin Obadă despre apăAșa ne știe lumea dar mâini o să admire,
Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe...
Poezie de Constantin Obadă despre apăDoruri, gânduri, patimi, vise,
Lanuri crude, dulci narcise,
Valuri pline, triste valuri,
Vise verzi, palide vise,
Toate scot din taina firii,
Labirintele iubirii.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre apăMaiul visurilor noastre,
Uneori mai întârzie,
Din motive nealbastre,
Aura de poezie!
Poți să uzi cu apă vie,
Rădăcina infantilă,
N-o să crească bucurie,
Vreo palidă zambilă.
Nici în codru vreo măsură,
N-o să sune mai...
Poezie de Constantin Obadă despre apăNoaptea-i clară ca o zână,
Îndrăgită de poet,
Ca o apă de fântână,
Izvorând răcoare-ncet.
Mândre stele par fecioare,
Ispitite de Amor,
Care cer o sărutare,
Care suspină de dor.
Poezie de Constantin Obadă despre apăMai slăvit visării noastre,
Multora tu întârzii,
Chiar de-s zările albastre,
Aura de poezii!
Chiar de uzi cu apă vie,
Pomul trist și infantil,
N-o să-ți crească razachie,
Tulburând al vieții stil.
Poezie de Constantin Obadă despre apă
