Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.
Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.
Din eterna lumii artă,
Cu...
Poezie de Constantin Obadă despre artăUn suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
Poezie de Constantin Obadă despre artăStau vis în prag de dor, vibrând iubire-n pară,
Cum picură amurg arama solitară,
Nicicând credința lumii nu poate să încapă,
Altare răzvrătite de umbre beau lumini,
De se creaz-un farmec ce face să te închini.
Minune din icoane apuse...
Poezie de Constantin Obadă despre artăDuios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți...
Poezie de Constantin Obadă despre artăStau dor în prag de vis, vibrând iubire-n pară,
Cum arămește-amurg, pădurea solitară.
Altarul răzvrătirii din umbră bea lumini,
Dar și creaz-un farmec ce face să te-nchini.
Minune de icoane aprinse se ivesc,
Spoind apusul zilei cu har...
Poezie de Constantin Obadă despre artăDuios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o...
Poezie de Constantin Obadă despre artăDrumul meu e drum de piatră,
Sfărâmat de mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Din ghiocuri și netoți.
Ce duhuri nevăzute poartă,
Povara sorții, ispitind?
Nădejdea e o biată artă,
Ce-și taie creanga-ncet iubind.
Și de-o...
Poezie de Constantin Obadă despre artăGraba publicării,
Strică sarea mării,
Astfel curg poeme,
Noi pretinse-n vreme.
False-n son cântării,
Ca vuietul mării.
Artă care-nșeală,
Chiaburind o școală.
Dotată publicării,
Creșten veac uitării,
Ca un bir în pripă,
Tot...
Poezie de Constantin Obadă despre artăCând trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....
Poezie de Constantin Obadă despre artă
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
