Toți pomii vieții-ncinși de-o boală,
Ard lunca morții, în delir,
Dar, lasă muguri ce exală,
Tulburătorul elixir!
Privesc, cum roiuri de albine,
Dau viața, morții doar cu-n spin,
Echilibrând lumii destine,
Natura schimbă-a vremii...
Poezie de Constantin Obadă despre legeTe implorăm, maică Natură,
Să-nfrâni tu forfota din lavă,
Să legi năpasta, c-o centură,
Să simtă lumea că ni-i sclavă!
Nu răsturna, oceanul vremii,
Ca să pierim, în vreo stihie!
o..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat din...
Poezie de Constantin Obadă despre legeDogit, în umbre solitare,
Amorul, cată păpurișuri,
Să umple-n goluri, și-n uitare,
Pustiul lui, cu verzi desișuri!
Dar, oricât bate-n doage sparte,
Să lege fire, tinereții,
Din papuri, curg visări deșarte,
Înnoitoare-n roi,...
Poezie de Constantin Obadă despre legeO lege tainică ucide,
C-o simplitate, magistrală,
Sublime suflete, avide,
Oriunde fug, de-a morții boală!
Dezastru-n sinea ei prelinge,
Candorii setea primenirii,
De-aceea poate, ea nu stinge,
În drumul ei, lumina firii!
Poezie de Constantin Obadă despre legeOpriți! O..., zei supremă clipa,
Când soarta-mi arde la zenit,
Să sorb regrete, din risipa,
Pierdută-adânc..., în infinit!
Opriți..., cât încă mai vibrează,
Să lege, alte universuri,
O..., dacă ruga, vă șochează,
Eu, cred în rugă,...
Poezie de Constantin Obadă despre legeCând aud, pe unii, cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă, și-nsetat de carte,
Caut alte spații, cu alt elixir!
Poate că acolo, n-o să vină iară,
Moartea cea terestră, cu cortegiul ei,
Poate,...
Poezie de Constantin Obadă despre legeDin dorul meu mă istovesc,
În mii de doruri mute,
Căci tot limanul omenesc,
Stă-n legi necunoscute!
Chiar dacă visul nu-l ajung,
În cât mi-e dat veleatul,
Cu râvna mea sfioasă-mping,
Lumina vremii în tot hatul!
Poezie de Constantin Obadă despre legeEram din rândul celor tineri,
Seducător, cu ochi albaștri,
Din cei ce cred, în Sfânta Vineri,
Dar și în legi, roite-n aștri!
Eram, din rândul celor tineri,
Azi, totu-mi pare, o visare,
Din cei ce nu-ndrăgeam abțineri,
Când erau...
Poezie de Constantin Obadă despre legeTe implorăm maică natură,
Să-nfrâni forfota din lavă,
Să legi năpasta c-o centură,
Să simtă lumea că nu-i sclavă.
Nu răsturna oceanul vremii,
Ca să pierim în vre-o stihie,
O..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat, din...
Poezie de Constantin Obadă despre legeÎn dorul vremii am săpat,
Să crească floarea răzvrătirii,
Parfumul ei înmiresmat,
Să lege suflete iubirii.
Din mii de nopți am prins lumini,
Le leg cu noi apoteoze,
Vieții vise de grădini,
Iar morții cântece mai roze.
Poezie de Constantin Obadă despre legePrind a înțelege simfonia ploii,
Care spală ziduri, și stiază geamuri,
Simt cum mână setea la carul nevoii,
Nori bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbra deasă, spaima și durerea,
Simt că-i...
Poezie de Constantin Obadă despre legeMă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți.
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Poezie de Constantin Obadă despre legeDin dorul meu mă istovesc,
În mii de doruri multe,
Căci tot limanul omenesc,
Stă-n legi necunoscute.
Chiar dacă visul nu-l ating,
În cât mi-i dat veleatul,
Cu râvna mea sfioasă-mping,
De-a lungul și de-a latul.
Poezie de Constantin Obadă despre legeMi-i dor de-al lumilor Cotnar,
Să-l sorb cu ele împreună,
Ca să se lege milenar,
Un sfânt amor ce ne adună.
Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarva frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării....
Poezie de Constantin Obadă despre legeCând aud pe unii cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă și-nsetat de carte,
Caut alte spații cu alt elixir.
Poate că acolo n-or să vină iară,
Moartea cea terestră cu cortegiul ei,
Va fi...
Poezie de Constantin Obadă despre legeCând mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.
Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...
Poezie de Constantin Obadă despre legeSunt umbre care vin pribege,
Cu ifose de nouă lege,
Dar, pier în haosul uitării,
Cum pier stihii în largul mării.
Sunt umbre care mor devreme,
Și umbre, care mor târziu,
Dar, umbra unei triste steme,
Ne-așează visele-n sicriu!
Poezie de Constantin Obadă despre lege
