Câți din noi nu suntem teferi?
Câți nu batem drumuri clare?
Dar, o sete de luceferi,
Din teribilism ne sare.
Și când viața ni-i mai plină,
Plini de omenești orgolii,
Plângem trista ei ruină,
Invocând eterne dolii.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu scriu o slovă lapidară,
Din taina muzei ce-i pătrunsă,
Când trag în cumpăniri de seară,
Lumina-n care stă ascunsă.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieVeniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Căci știm primi cu multă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Se vede c-am fost muget,
De tot suspin la ele.
Eu nu-s decât un suflet,
Ce-și frânge des aripa,
Când vrea să prindă-n cuget,
Eternității clipa.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDâra mea încet străbate,
Ca un nor albastrul zării,
Nu-i bine-n singurătate,
Chiar de ești luceafăr mării.
Valuri oricât sunt de valuri,
Au o taină nepătrunsă,
Chiar când leneșe bat maluri,
Sunt furtuni ce stau pe gânduri....
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDe tac altare-n glas de clerici,
Ori doruri ard din dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
Din praguri roase te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Ce tainic îmi roiesc ființa,
Neprihănitelor surate....
Poezie de Constantin Obadă despre poezieNu știu de când cobor la vale,
Desaga grea de oseminte,
Dar regretând mai stau în cale,
Clipind aducerii aminte.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieStau vis în prag de dor, vibrând seară de seară,
Cum picură amurguri arama solitară,
Altare răzvrătite de umbre beau lumini,
De se creaz-un farmec ce fac să te închini.
Icoanele splendorii din roșu se ivesc,
Cutremurând o lume cu har...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCând soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De ne prind zori-n poiană,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieUn vânt nebun a scuturat,
Păduri de frunze moarte,
Un verde-n brazi decolorat,
Sfidează lunci deșarte.
Așa mereu de mii de ori,
De mii de ani încoace,
Renasc în pomi aceleași flori,
Neliniște și pace.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu mai aștept acolo unde visul,
Demult s-a stins în patima uitării,
Speranța deznădejdi-n care insul,
Nevolnic mai așteaptă calmul mării.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDeși par clipă fără rost,
Mi-i geniul ordine divină,
Prin haos trist samsar anost,
Petrec o unică lumină.
La voi gândesc sărmani gropari,
Cum simplu mă veți da uitării,
Pe când o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi adunării.
Poezie de Constantin Obadă despre poeziePrind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care udă geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine ce-s dureri,
Ea revine...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieÎn satul meu din valea unui munte,
Ornat cu zmeurișuri solitare,
Revăd în portul pletelor cărunte,
Zugravi boind cu var curat altare.
În satul meu din valea unui munte,
Eroii torc din liniștea eternă,
Cei vii în jocuri și nădejdi...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDorul gând s-a dat uitării,
Când eram de-o șchioapă om,
Și ca valurile mării,
Și ca frunzele din pom.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Știu băieții cum să scrie,
Ei le-mbracă-n formă vie.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieFetița mea din depărtare,
Ca un părinte-aștept să vii,
Să curmi tristeți mistuitoare,
S-alungi urâtul în pustii.
Fetița mea din depărtare,
Eu te aștept cu gând peltic,
Când o să-ți dau o sărutare,
Sau poate n-o să-ți dau nimic....
Poezie de Constantin Obadă despre poezieTristețea sfintelor biserici,
O simți din fresce tămâiate,
Tristeți sărută catedrale,
Prin fresci cu fețe tămâiate.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieNu tot ce-am scris vă pară bune,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scara unor stele.
Din truda zilei lapidare,
De taina muzelor pătrunsă,
Eu trag la țărmuri de visare,
Lumina care stă ascunsă.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDeși mi-i traiul fără rost,
Mi-i geniul ordine divină,
Din haosul care am fost,
Rămâne unica lumină.
Când m-or lansa duioși gropari,
În urna marilor prefaceri,
De mult o seamă de măgari,
Vor plânge lacrima mustrării.
Poezie de Constantin Obadă despre poezie
