Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De atâta poezie,
Sufletul...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieAbia cuget cugetarea,
Că din eu, sar vâlvătaie,
Fost-am frate eu cu marea,
Ori un strigăt de bătaie.
Poezie de Constantin Obadă despre poeziePojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n copcă de izvoare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare.
Eu...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieUmede de-a umbrelor visare,
Martore stau streașine de case,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungiri de eri prin noi în zare.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetarea mea tăcută-nvață,
Cum că viața nu-i decât...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieTristețea unor vechi biserici,
O simți de intri cum mângâie,
Altare lungi fără de clerici,
Și fumuri blânde de tămâie.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Dar nu stau mult să preget,
Chemării vremii mele.
Eu nu-s decât un suflet,
Un strigăt de bătaie,
Ca nemilosul urlet,
Când dușmanii despoaie.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCând soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci tot...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDeși cobor încet la vale,
Cu oseminte în desagă,
Regretul meu mai urc-o cale,
Cu cei ce-mi sunt atât de dragi.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCine știe, dinainte rostul nostru care a fost?
Poate noi abia acuma lunecăm spre tainic rost?
Cine știe, drumul lung către a fi?
Cine-mi spune acum ce devin a fi?
Cine știe, mâine de nu cresc o iarbă?
Fără nici un crez deșirat în barbă?...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieMi-i sufletul bătrân strigoi,
Iar lăcomia voastră-i câine
Eu nu-s contemporan cu voi,
Dar voi, prin mine ve-ți rămâne.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
O..., Doamne cum au fost aprinse,
Acele tainice porniri,
Ce zac acum în mine stinse,
Sub maldăre de amintiri....
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Ce sfânt și blind și lin mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic îmi redau ființa,
Neprihănitelor surate.
Eu văd altare,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu nu mai rabd acele vise,
Spoite-n vorbe dulci cântate,
Căci au murit treptat ucise,
Atâtea doruri ne-mpăcate.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieNu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși mi-i slova lapidară,
De taina muzei e pătrunsă,
Când trage-n cumpăniri de seară,
Lumina care stă ascunsă.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieÎn mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism ce-a eșuat,
Cu zbuciumul înfricoșat,
Adeseori acum uitat.
Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În largul drumului de...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu nu mai rabd acele vise,
Spoite-n albia uitării,
Ci isc o boare de narcise,
Când traiul sună disperării.
Poezie de Constantin Obadă despre poeziePrin păienjeniș de drumuri,
Caut drumul meu din ochi,
Pricăjit, muiat în fumuri,
Pere-un cântec de deochi.
Deochiații stau la mese,
De isteți aruncă gluma,
Ce mai vine cu „dulcese”,
Care nu mai prind acuma.
Clasicismul e o...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce în van au fost aprinse,
Acele tainice iubiri?
Ce lăcrimând acum prelinse,
Cristale de dor, amintiri.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieMartore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetu-mi tăcut râvnind învață,
Cum că viața nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDin vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Aceiași dragoste o porți,
Acelora ca noi,
Când bat cu dragoste în porți,
Când sunt oameni în nevoi.
Poezie de Constantin Obadă despre poezie
