de noapte,
spală suflete,
uitate afară,
din,
lumină!
Prin păsări,
fulgerate,
prin țipătul lor,
spală păcate,
născute cu vremea!
Mii de stropi,
obosiți de drum lung,
bat geamuri și
bat porți,
cu vuiet din mări,
dezlănțuite!
Stropii de ploaie,
sunt lacrimi prelinse,
din geana mării,
fecioară,
zbuciumată,
dornică,
să-și culce,
prin obcini de vis,
valuri,
la soare!