Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.
Si, mai ales,...
pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți
Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?
Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar îmi place aici.
E...
În loc de pernă dorm pe-un munte
şi mă-nvelesc c-o plapumă de nori
când infinitul nu mă mai ascunde
visez năprasnic şi-atunci cobor
Mă învelesc c-o plapumă de nori
mi-e somnul cât istoria de lungă
cu geografia dragostei măsor
eternitatea...
Cum să-ți ierți inima
pentru că iubește
cum să-ți ierți ochii
pentru că admiră
Cum să-ți ierți mâinile
pentru că mângâie
cum să-ți ierți picioarele
pentru că aleargă spre iubire
Cum cum cum cum
bum publicitate
Coboară din munți
cu traista plină de poeme
și
stele proaspete
ironici
cei din vale surâd
printre nori
și
pietre de moară.
Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul...
Îmi furi dragostea zi de zi
indiferență pagubă-n ciuperci
ba c-o fi ba c-o păți
te lauzi urâto dar nu mai treci
Scriu cu buldozerul
în cariera unor inimi de piatră
scriu cu tancul istoriei
pe câmpul minat al condiției umane
scriu cu ultimul albatros
slava nemărginită a lui Dumnezeu
scriu cu sufletul
în
trupul tău
Dragoste
De-o viață avem rouă-n sprâncene,
trăim între noapte și zi
și șerpii arși de soare-n piele
lângă fetele noastre se prefac în mărgele,
în nesfârșit urcă zâne de aburi,
a lumină miroase prea proaspăt.
O, lume, ai o tâmplă-nzăpezită
și...
Mă trezesc cu noaptea-n cap
ochii împrăștie stele verzi
ies în fugă pe ușă
trăgând cerul în piept
Doamne de ce m-ai părăsit
cerul scârție aberant
nu știu încotro să-mi îndrept sufletul
încet-încet mă liniștesc
tăcerea și...
Ce bine că am plecat.
Am aflat că în urma mea,
Apa a luat foc
De la colţii unui elefant :
Sta şi freca timpul în piatra seacă,
Scăpărând mugete
Până a încins pădurea
Care s-a revărsat ca benzina,
La vale.
Apa curgea şi focul...
Vino, fiule, cât văd viaţa
Şi ia cuvântul acesta
Când vei trece şi tu Râul
Să-l dezlegi
O singură dată.
Lumina din cuvânt
E sufletul cel mai adânc,
Viaţa din cuvinte
Flacără fără pereche
Renaştere de lună,
Zodie-nţeleaptă,...
Spăl frunzele de toamnă
speli frunzele de verde
prea frumoasă doamnă
nici noaptea nu te crede
Speli frunzele de verde
spăl ochii de-ntuneric
dragostea nu ne pierde
circuitul urii-i prea sferic
Spăl ochii de-ntuneric
prea frumoasă...
Când dragostea îşi face spre inima ta scară,
N-ai linişte şi pace din zori şi până-n seară;
Atunci când te furnică ai dragostei fiori,
N-ai somn şi n-ai odihnă din seară până-n zori.
Am dobândit în viaţă comori nenumărate, Ştiinţă,-nţelepciune, cărţi multe ‒ minunate, Talentul de a scrie şi multă fantezie, Iubirea de aproape, credinţă pe vecie. Am dobândit răbdare, puterea de-a ierta Şi darul carităţii, pe cel de-a cugeta,...
Setea-mi mare de iubire n-o s-o stingă niciodată Nici chiar Dunărea, să-ncerce, dac-ar fi, cu apa-i toată. Glorie, averi, putere, aspiraţii, mântuirea, Le-aş da toate, le-aş da toate, numai să-ţi câştig iubirea.
O, tu, fată minunată, dacă astăzi m-ai iubi, Cu diademă de stele fruntea ţi-aş împodobi, Luna de pe cer aş lua-o şi ţi-aş da-o ţie-n dar, Cu-a ei vrajă minunată ea ar umple-al tău budoar.
Că dragostea-i tot timul oarbă, Chiar filosofii-şi spun în barbă, O spun poeţii, fabuliştii, Romancierii, aforiştii. De este orb vestitu-Amor, Cum de ţinteşte-aşa uşor, Cum nimereşte-aşa de bine Când arcul el în mâini îl ţine? Fiu al Venerei,...
Mă frământă multe gânduri, însă unul nu-mi dă pace: Cum de dragostea, deodată, vai, în ură se preface?! Cum persoana ce-ai iubit-o fără limite mulţi ani, Dintr-o dată, pentru tine, este unul din duşmani?
Ţineţi minte dragi flăcăi, Dragostea-i cu năbădăi! Dragostea-i capricioasă, E limbută şi geloasă. Dragostea-i cu multe toane, Fițe, mofturi şi fasoane; Dragostea e trecătoare, Căci femeia-i schimbătoare.
