Când de la țărm uman în larguri pleacă,
Băiatul mamii răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni nădufuri.
Când plin de sine urcă dârz în luntre,
Are de gând să nu cedeze cârma,
Duioasa...
Când de la țărm uman în larguri pleacă,
Odorul chipeș răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni, nădufuri.
Când plin de sine urcă falnic puntea,
E hotărât să nu cedeze mării,
Duioasa...
Când de la țărmuri verzi în larguri pleacă,
Odoare scumpe răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori ard nădufuri.
Nerăbdători prind toți câte-o timonă,
Teribili lupi să nu cedeze mării,...
Planeta noastră-i mamă bună,
Pe toți, la sânu-i ne adună,
Dar noi, cu coifuri de aramă,
O tot jignim, nu ținem seamă.
Dar ea sărmana, iubitoare,
Ca toate mamele sub soare,
Se lasă-mpunsă prin picioare,
Mai uită cum ne trecem vremea....
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i...
Când m-am privit ultima oară lipsea ceva din mine sub cicatricea aceea rămasă acolo de ceva vreme simt furnicături ultimul război pe care l-am purtat cu mine însumi a fost în primăvara în care mama își rătăcise umbra între malurile Crișului Repede...
ei spun că nu mai eşti, mamă,
şi se duc şi vin
şi se duc şi vin în viaţa lor
şi clipe trec şi vin de-a rostogolul
ori lin, mai lin
eu deschid paginile inimii
şi paginile ochilor
şi paginile mâinilor
şi paginile sufletului
şi paginile...
tu ai văzut tăcerea
și ai spus alung-o
lasă-mă să ajung
tăcerea din visul acela
s-a spart în dimineața de ziua mamei
cu glasul ei de mamă și inima ei de mamă
a spus să ai drum bun
după câteva stații, autobuzul s-a oprit
n-a mai vrut să...
Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te...
Trei copile de-mpărat
Stau într-un măreţ palat,
Înşirând la scumpe salbe
De mărgăritare albe.
Iar o pasăre măiastră
Vine vesel pe fereastră
Şi, bătând din aripioare,
Zice, blând cuvântătoare:
"Bine, bine v-am găsit,
Dalbe flori...
Nu înarmați copiii cu lacrimi nucleare
să ne lăsăm iradiați doar de gingășia lor
viitorul li se deschide-n suflet ca o floare
în acest secol cu plâns de copii ca decor
Dezamorsați noaptea de la reverul naturii
sau lumina va ajunge un porumbel...
E-un univers, de bună seamă,
În mult iubit cuvântul Mamă;
E cel dintâi ce îl rostim
Când noi începem să vorbim.
De toţi iubit, cuvântul Mamă
E un cuvânt de pus în ramă;
Nu e cuvânt ce-i mai frumos,
Nici altul care-i mai duios.
Pe orice...
Nimic mai dulce nu-i, luaţi seama,
Ca un sărut ce ni-l dă Mama!
Că este pe obraji, pe frunte,
Pe ochi sau pletele cărunte,
Că suntem prunci, copii, adulţi,
Că suntem ignoranţi sau culţi,
Oricâţi noi suntem la părinţi,
Că suntem răi sau...
Că eşti un animal sau om,
Fiu de ţăran sau gentilom,
Că eşti mulatru, galben, alb,
Sau negru cum e Harap-Alb,
Că eşti român, italian,
Francez, englez, american,
Că eşti chinez, ţigan, evreu,
Fiu de creştin sau de ateu,
Că eşti fiu de...
Aş vrea, măicuţă dragă, ca versul meu să zboare
Şi Domnului să-I spună de dragostea ta mare,
Că dragostea-ţi de Mamă a fost făr' de egal,
Din prima zi ca Mamă şi până la final,
Că dragostea-ţi de Mamă a fost atât de mare,
Încât pe lumea asta...
Aş vrea să fiu un geniu, în vers superb să spun:
Ca dragostea de Mamă nimic nu e mai bun;
Aş vrea să am talentul ca versul meu să zboare,
Să spună pe măsură cât este ea de mare.
Când dragostea de Mamă în versuri vrei s-o pui,
N-ai geniu pe măsură, talent destul să spui;
Nu s-a născut poetul al cărui vers să zboare,
Să spună pe măsură cât este ea de mare.
Cuvinte n-am destule, talent destul de bun,
Ca dragostea de Mamă în versuri să o pun;
Chiar de aş fi un geniu, în vers de-aş străluci,
Să spun cât e de mare eu tot n-aş reuşi.
Aş vrea să scriu în versuri, plin astăzi de visare,
De dragostea de Mamă, să spun cât e de mare;
Dar mâna se retrage, cuprinsă de sfială,
Doar Domnu-i pe măsură, cu mintea-I genială.
Nu am în braţe o povară,
Ci am în braţe o comoară:
E fata mea, cu părul creţ,
Comoara mea cea mai de preţ.
