Cântecele, mor pe masă,
Cobza, doarme colbuită,
O tăcere grea, apasă,
Struna, veșnic plumbuită.
A plecat demult, bătrânul,
De un veac, doarme sub stâncă,
Când și când, oftează scrinul,
Fluierul, mai plânge încă.
Iarna sură, sună parcă,
Zarea lumii, cât cuprinzi,
Tăinuite ape-n arcă,
Prind lucire, de oglinzi.
Noapte-n ele, clar, reflectă,
Cerul, plin de licurici.
Gerul, arde ca o sectă,
Capul unor venetici.
Aburi mulți, ies sub...
Îmi place s-aud, cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud, cum șuieră vântul,
Când stau la căldură, cu dragostea mea.
Îmi place să tai, talazuri mărețe,
Furtună să fie și eu, marinar,
Îmi place să tai,...
Eu sunt, cărarea unui deal,
Ce suie către munte,
Ecou, zorit de ideal,
O trecere, pe punte.
Eu sunt, argintul unui val,
Sclipire scurtă-n zare,
Din universul meu, banal,
Un cânt, în lume sare.
Eu sunt, norocul unui ins,
În...
Cu o cosmică aliură,
Inchin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Tocmai de la polii arctici.
Multe stele cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc niscai octave,
Cu o pană sidefie.
Unii, prind cu artă fluturi,...
Gerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.
Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.
Bolta nopții, ciuruită,
Pe la margini, cu sticliri,
Mișcă luna, îndrăgită,
Cheamă dor, către iubiri.
Raza ei, cu aur leagă,
Flori tăcute, de mărgean,
Când, cu grație pribeagă,
Farmec, picură-n ocean.
Din vatra satului, demult,
Din spuza de proverbe,
O doină dacică, ascult,
Când mustul, încă fierbe.
Din umbra pașnicului scut,
Din somnul lui, pe flamuri,
Sprințare hore au crescut,
Și cântece la geamuri.
Din stilul Romei,...
File mici și file albe,
Voi, surate din caiete,
Mai dura-veți iară salbe,
viselor nemărginite?
Oare, știți voi, ce mistere,
Limpezimea mai ascunde?
Câte tăinuite sfere,
Cugetarea, va pătrunde?
Știți voi, oare, ce idee,...
Tulburător, amurgul, lasă,
un stol de umbre, sclipitor,
O pace grea, misterioasă,
Ca dorul umbrei, de amor.
Tulburător, amurgul, lasă,
În valul veșnicei mișcări,
Aceiași dragoste, duioasă,
Tremurătoare, pe cărări.
Tulburător,...
Stă în umbra lui, poetul,
Printre tufele stelare,
Chibzuit, grăbit, cu-ncetul,
Taie vremilor cărare.
Către piscuri, ideale,
Plămădite-n nebuloase,
Darnic, picură cristale,
De viață radioase.
Soare, stins în steiuri sure,
Tai acum, din veșnicie,
Mie, vremurilor mândre,
Reci sudori, în roi de vise.
Ogoite cu iubire,
Rotunjesc steiul potrivnic,
Cu un farmec de fecioară.
Chip cioplit, de reverie,
Smuls, din tainele...
Eternă zăpadă,
a lumii,
acoperă,
negura vremii,
ca să culeg,
și eu,
ghiocei stelari.
Stau..., în cumpăna dilemii,
Cumpănind, la culmea vemii,
Oare..., sunt într-o ureche,
Dacă, cu o rimă veche,
Șlefuiesc, o perlă nouă,
Clară, ca un ochi de rouă?
Curgeți, valuri de lumină,
Peste oaze, omenești,
Poate, traiul, o să țină,
Tinereți, ca în povești.
Curgeți, valuri de lumină,
Pe destinul meu, pribeag,
Poate, doruri, fără vină,
Mă-ndrăgesc iarăși, cu drag.
Curgeți, valuri...
Somn ogoitor, de trudă,
Dulce leagăn și visare,
Frate bun, la vrednicie,
Mi te-ai prins, dușman, la urmă.
Somn ogoitor, de trudă,
Mi te pierd, în veșnicie,
Dar las eul, plin de doruri,
Să mi-l cânte-o ciocârlie.
Șerpi vlicleni, au prins în mreje,
Un novice iepuraș,
Care, ronțăia găteje,
Pe la margini de oraș.
Vrem, să-l judece norodul,
Rosti, mieros un Boa,
Să se știe, cin-exodul,
Relelor, aduce-ncoa.
Monstruoasa creatură,
Zilnic,...
Citesc..., în ochii tăi, cei mari,
Eternele văpăi,
Când, visătoare, mai tresari,
Și tremuri, în odăi.
Citesc..., în ochii tăi, cei mari
Dorințele târzii,
Când, strălucești, prin evi stelari,
Și cânți, în poezii.
Citesc..., în...
Tot mustul fierberii de-o iarnă,
Cu albe gingășii, ne cheamă,
Aceiași primăvară toarnă,
Miracol crud, în pomi de-aramă.
Slăvitul tei, domnul grădinii,
Încoronat cu vrăji, îmbie,
Să isc din țitera luminii,
Un vers albit, de poezie....
În casa inimii, demult,
O strângere apasă,
Durerea ei, când o ascult,
Un gol, în ritmuri, lasă.
