Pământul, doarme, ca un șarpe,
La țărmul mărilor, de ape,
Sedus, de-al valurilor harpe,
Visează la furtuni, mioape.
Pământul, largului aproape,
Cu mii de brațe, cheamă ploaia,
S-ogoaie mâinile pe sape,
Ogoarelor în sân, văpaia....
Din urna ei de oseminte,
Pierduta lume, nu mai vine,
O iarbă-i crește pe morminte,
Pe care-o calcă orișicine!
De mic copil, eu, port în minte,
Suavul adevăr, fecund, ce-mbie,
Că tot ce e merge-nainte,
Iar tot ce-a fost, n-o să mai...
Ce este poezia? E doar, un vis etern,
Serafică-ntrupare, din care se desprind,
Imperii de lumină, altare care cern,
Din valurile lumii, a vremilor colind!
Ce este poezia? E doar un cânt pribeag,
Sublimă armonie, ce leagă-n univers,...
Reprivită-n lume, viața,
Pare-un cadru de genune,
Ce scânteie dimineața,
Până-ncet, din zări, apune!
Și cu cât scânteie-n lume,
Visul ei, parcă-i sedus,
Ca-n amoruri, când anume,
Te înveți a fi supus!
Și azi, mai sun, să leg un cânt,
Sedus, de lungi dezastre,
Tot cântărind acest pământ,
Cu stele mici, albastre!
Și azi, va crește pe mormânt,
Păduri, albind destine,
Nu știu ce-oi fi, dar mă presimt,
În lumea..., care vine!
Poemul toamnei, ce-ntârzie,
Oricât, i-am da, o formă pură,
Nu tremură..., de poezie,
Nu radiază..., vreo măsură!
Rugina lui, încet l-apasă,
Spre visul, marilor înghețuri,
Când el, în rada lor se lasă,
Sedus, de patimi și eresuri!...
Vis sedus din patima uitării,
L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină!
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispita care-i poartă pică,
Știu demult și calea lui pribeagă,
Știu...
Sedus, de farmece curate,
Ce izvorăsc din oaza ta,
Eu, vin din dune însetate,
Să sorb și eu din zestrea ta!
Norocul mi te-a prins frumoasă,
Și-n dorul lumii, fără leac,
Tu, astăzi ești cea mai aleasă,
Iar eu..., urâtul prea sărac!...
Voi, viclene dulci speranțe,
Mi-ați sedus copilăria!
Nu-i mai văd dintre distanțe,
Azi decât melancolia!
Ocoliți-mă speranțe,
Nu mai cred în verva voastră,
De-ați veni cu-n tom de stanțe,
Tot îmi țin firea albastră!
Un dor precoce îmi dezmiardă,
O dragoste târzie de viață,
Destinul meu vrea să mă piardă,
Dar, l-amân și-i strig în față.
De tânăr dacă m-ai dus,
E semn că-s tare-n costoroabe,
Căci nu mi-a fost să fiu sedus,
Și-nlănțuit ca niște...
Ce este poezia? E doar un vis etern.
Serafică-ntrupare, din care se desprind,
Imperii de lumină, altare care cern,
Din valurile lumii, a vremilor colind.
Ce este poezia? E doar un cânt pribeag,
Sublimul armoniei, ce leagă-n univers,...
Vis sedus din patima uitării,
L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină.
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispite care-i poartă pică,
Știu și calea lui pribeagă,
Știu și steaua...
A ieşit la vânătoare, Cu ce are în dotare: Trup superb, ca de zeiţă, În obraji câte-o gropiţă, Sâni obraznici, o splendoare, Buzele seducătoare, Gura dulce ca o fragă (Cine-o vede-i pică dragă), Ochi frumoşi, picioare, fese Şi sprâncene de...
