Se frânge faima lumii de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, împătimind curată,
Acum eu caut cuiburi de vis în galaxie,
Să împlinesc speranța cântărilor ce-mbie.
Eu amăgesc cu vise ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea piere,...
Ce-i pentru oameni veșnicia?
Un joc perfid cu ironia,
Ori teama grea de întuneric,
Spoită cu un gând himeric,
Când între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
Ce-i pentru om o veșnicie?
Nu-i decât joc și amăgire.
Nu-i decât curgerea-i eternă,
Nu-i decât pură fantezie,
Stropită viu cu poezie.
Căci între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
Cel mai greu în poezii,
E să prinzi tâlcul din urmă,
Visele din fantezii,
Să le dai ușor cu brumă.
Cugetul când este bun,
Cu secvență noitoare,
Bucuriile răzbun,
Zile-n doliul nopți-n soare.
Nu te pierde-n lung poem,
Nu ara...
Liniștea-i neclară-n aer,
De parcă spirite vorbesc,
Eu prin raza unui vaer,
Adâncul vremii-ntrezăresc.
Și mă cuprinde-acea visare,
Muiată-n patima iubirii,
Când simt a sinelui candoare,
Roind schimbarea omenirii.
Ce-i pentru oameni veșnicia?
E jocul unui om cu ironia,
Ce poartă gândul lui fantastic,
Stropit cu iz de vis romantic,
Căci între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
Între doi poli de lumânare,
Ne stingem, unică visare,
Ce-i pentru soare-o biată eră,
Pierdută-n sinea-i efemeră?
Ce-i pentru lună un mileniu,
Când n-are suferinți, nici geniu?
Ce-i pentru stele-o licărire,
Când licărul e nemurire?...
Te duci acolo-n țări mai calde,
Unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslinii pe-orice cale,
Foșnesc din frunze, asanale.
Te duci în arca nemuririi,
Unde stau arte-n piscul firii,
Unde sublimele lăute,
Mai mângâie dureri știute....
Ne căutăm, ne-ncurajăm,
până ne-ngropăm,
ca să încolțească,
iarba fericirii!
Visul omenirii,
Visul fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o glumă,
Mânjită cu humă.
Visul norilor din valuri,
E să picure-napoi,
Strălucite idealuri,
Care leag-a lumii ploi.
Visul stelelor nisipuri,
Stă în licărul profund,
Care leagă-n fel și chipuri,
Universuri ce s-ascund.
Visul dragostei statornic,...
Fetițele cu ochelari,
Ascund atâtea dulci mistere,
Ca vise vii de cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
Când în lumină le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
La capete de vise moarte,
Un vis sfios se înfiripă,
Speranțele-i ne par deșarte,
Când vrea să zboare c-o aripă.
Gândirea lor n-o știe nimeni,
Tăria tânără-i tenace,
El scapără din niște cremeni,
O lume care încă tace.
Să...
Orașul tânăr e-o pădure,
Sublim în ramură de dor,
Iscat din curcubee pure,
Din vise-n șoim suprem.
Sub arca lui lunecătoare,
Dorinți în curgerea vieții,
Își coc iubirile la soare,
În tot eterul frumuseții.
Se frânge faima lumii, de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, și patime curate,
Acum eu caut cuiburi, stelare-n galaxie,
Să împletesc speranțe cu cântece, ce-mbie,
Să amăgesc cu daruri ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea mare,...
Stau în cuibul meu de vise.
Cumpănind încet abise,
Când cerc unul, cade-n stele,
Ca un dor printre zăbrele.
Cînd tot se-nveseleşte, cînd toţi aci se-ncântă,
Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori,
Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă
L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători
Şi inima aceea ce geme de durere
Şi sufletul acela,...
Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde,
Cu-a ei vise de amor;
Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând,...
Printre stânci de piatră seacă,
Auzi plâns de cucuvai,
Ţipând noaptea tristu-i vai!
Când în nouri se îneacă
Chipul lunii cel bălai.
Vraja trece peste lume,
Vraja... cântec amorţit,
Ca un vis îngălbenit,
Pe-a ei buze vineţi spume,...
Copilă înger - vis în mirare,
Gând lipeşti sânul de capul meu,
Dispare lumea de sub picioare,
Mă cred în raiul lui Dumnezeu.
Tu-mi pari un inger de flacări albe,
Văd fruntea-ţi blondă în rece-eter,
Haina-ţi lumin-a serei rozalbe,...
Tablou dramatic
PERSOANELE
MUREŞANU, ANUL1848
GENIUL LUMINEI, SILFII DE LUMINĂ
(Scena înfăţişează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munţi. Pe de-o parte stânci sparte şi răsturnate, de alta, brazi acăţaţi pe vârfuri de stânci,...
