Acolo!
Caiet - Constantin Obadă - 1970
Acolo-n inima pădurii,
Din visul veșnic omenesc,
Mai caut tainele naturii,
În stihuri ce întrezăresc.
Stau strajă mută-n cumpănire,
Când mă întreb în ce abise,
Voi fi uitat, ca orișicare.
Acolo-n inima pădurii,
Din visul veșnic omenesc,
Mai caut tainele naturii,
În stihuri ce întrezăresc.
Din dorul meu mă istovesc,
În mii de doruri multe,
Căci tot limanul omenesc,
Stă-n legi necunoscute.
Chiar dacă visul nu-l ating,
În cât mi-i dat veleatul,
Cu râvna mea sfioasă-mping,
De-a lungul și de-a latul.
Ador sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador al apelor tumult,
A căror vise le ascult,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când sună cornii-n depărtări,
Ce-ndeamnă la iubire!
Ador...
De multe ori un gând obscur,
Apare-n lumea vremii straniu,
Dar pitrocit prin larg azur,
Uimind lucește-n pur uraniu.
Din taina minților scăpat,
În pragul tinereții noastre,
Miracole care-au săpat,
Iubirea lumii morții zestre....
Se frânge cornul lunii de gânduri fulgerate,
Mor vise de iubire, mor patime curate,
Acum să caut cuiburi din vid nemărginirii,
Eu împletesc speranțe, dar cu tăria firii!
De stele și comete,
Cum tremură-n tării,
De vise deochete,
Din lungi călătorii,
De sori cum au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,
Și Doamne câți o știu,
De când e viața minte,
Mereu spumos s-a scris,
În...
Vis sedus din patima uitării,
L-am sădit în cugete lumină,
L-am stropit cu valurile mării,
Să-ncolțeasc-o eră mai virgină.
Știu păcate care o să-l dreagă,
Știu ispite care-i poartă pică,
Știu și calea lui pribeagă,
Știu și steaua...
Mult mai căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ce-i lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Și-n vis te chem sfios iubire,
Când aș putea să fiu mai îndrăzneț,
Dar nu pot trece peste fire,
Dorința unui crez isteț.
Când mă trezesc, mă șii în brațe,
Sublimul tău în traiul meu,
De-acum cine o să îmi răsfețe,
Iubirea până la...
Mi-i dor de-al lumilor Cotnar,
Să-l sorb cu ele împreună,
Ca să se lege milenar,
Un sfânt amor ce ne adună.
Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarva frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării....
Aseară te-am visat dormind,
Pe visul meu de fericire,
Când respirând ca un colind,
Știam că-i doar o amăgire!
Și m-am trezit halucinant,
Ca o cometă fără coadă,
Și într-un hohot delirant,
Plângeam destinul tău, Obadă
O biată iarbă dac-aș fi,
M-aș tăvăli cu toții,
Și cât de mult m-or umili,
Cu visul meu nepoții.
Ori dac-aș fi un falnic pom,
Ivit de mine-n lume?
În sihla-ngândurată,
Voi, tăietori cu chip de om,
M-ați mai ucide-odată,
Câți nu...
Aș vrea în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri nebătute,
Ca să tot curg iubirii soare,
Să cresc iubiri necunoscute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce-nseamnă azi, ce-nseamnă mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Se frânge cornul lunii din gânduri fulgerate,
Ne mor iubirii vise, și patime curate,
Acuma urci pe cioburi de vis o veșnicie,
Ca să inspiri speranța cântării ce-o să vie,
Eu strălucesc altare, ce-ntineresc dorinții,
Chiar dacă lumea...
Eu nu știu pendularea lumii,
Nici seatea oarbă de abise,
Ci doar cutremurarea humii,
Când strânge-n dor eterne vise!
Eu nu știu fala cum să-nchin,
Rotundă-n perla suferinții,
Căci în puterea-mi stă venin,
Abia-ncolțește floarea...
Visul meu în drumul țării,
Drumul țării-n visul meu,
Amândoi, vis înălțării,
Zilnic retrudim din greu.
Ca și valurile mării,
Norii lumii curgem ploaie,
Iar din piscul înălțării,
Alți luceferi vis ne-ogoaie.
Drumul țării-n...
Când aud pe unii cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă și-nsetat de carte,
Caut alte spații cu alt elixir.
Poate că acolo n-or să vină iară,
Moartea cea terestră cu cortegiul ei,
Va fi...
Firave fire de noroc,
Sclipesc sfioase-n cale,
Ca niște flori de busuioc,
Cu iz de osanale.
Iar eu duios cu visul meu,
Privesc senin clepsidre,
Uitând că mă golesc mereu,
Necunoscute vidre.
Venim, trăim, plecăm mereu,...
De-ar fi în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri, pe-ntrecute,
Aș vrea dorinți ce nu albesc,
Și chip iubirii pe tăcute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce este azi, ori ce e mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.