Sar, din gânduri sclipitoare,
Versuri noi, rime sprințare,
Eu, le prind și fac anume,
Să vibreze-n om și-n lume!
Versul, sună din aripe,
Oglindind din viață, clipe,
Luminează vremi, din ape,
De-ntuneric, să le scape!
Curg,
inimile noastre,
râuri,
de dragoste,
în,
fluviu sonor!
Valuri,
înspumate,
de viață,
soare,
râvnă,
și dor,
ele,
escaladează,
ultimul versant.
Acolo,
da,
numai,
acolo,
sus,
e lacul,
sclipitor,...
Ca și ape, trec în valuri,
Versuri noi și săltărețe,
De le prind cumva la maluri,
Rimele, le fac podețe!
Hora muncii cânt din liră,
Sonurile țin pereche,
Chiar pe unii dacă miră,
Vreau cântare la ureche!
Sune versul, cânte...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, respect, știință, români, artă, artă fotografică, eternitate, țară, bine, viațăInimile noastre,
curg,
râuri, de dragoste,
în,
fluviul sonor,
de fapte și viață.
Ele, sunt pulsul,
și dau,
strălucire nouă,
țării.
Înspumate valuri,
de soare,
râvnă și dor,
ele urcă,
ultimul versant.
Acolo,...
Pe ecranul urbei mele,
Toamna, curge în imagini,
Brâu voinic, țesut din stele,
Frânge uliți și paragini.
Case joase, strâmbe-n tocuri,
Cu tristeți în bagdadii,
Trec, pe lângă multe blocuri,
Flori, în vânt de păpădii!
Ai fost, scut, al românimii,
Cuib viteaz și-nțelepciune,
Arc, în inima turcimii,
Când voia, închinăciune.
Ai fost, strajă răbdătoare,
Veacuri, pline de dureri,
Dușmanii, cereau iertare,
De călcau a tale vreri.
Când sunai din...
Culeg struguri, rumeniți,
din inima,
vie,
a țării,
și-i zdrobesc, în teascul,
inimii mele!
Esența buchetelor, o dau,
oamenilor.
Oamenii, beau scânteind,
de plăcere, nectarul!
Apoi,
ei prind în brațe,
timpul....
Cântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis dr zbor, întrezărit,
Prăbușire de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,...
Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.
Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre primăvară, amintire, bunul simț, simț, lașitate, eternitate, rău, timpVoi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre plictiseală, noutate, regret, lună, eternitate, oameni, vreme, lume, noapte, fațăPământ străbun, al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri câte flori.
Pământ străbun, al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim sub soare, stele,
De când,...
Poezie de Constantin Obadă despre pământ, eroism, război, comoară, pace, flori, grădină, stele, soareTu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.
Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!
Uneori, când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist, refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât îl văd, pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii.
Vitle,...
Poezie de Constantin Obadă despre metafore, tinerețe, grădină, trecut, mamă, minte, tristețe, acasă, casă, jocuriDin sudori, și din tăciuni,
Brațe tari, iscă minuni,
Suflete, ca roua dimineții,
Ape limpezi, susură vieții!
Ca și lanțul carpatin,
Comori, Partidul are,
Izvorul lui ne e destin,
Noi, curgem fluvii, către mare!
Funigeii, leagă zarea,
Ape, cară mâl în prunduri,
Greu, pescarii trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.
Vântul, joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți, tăcute, fără stele,
Triste zile, fără soare.
Norii, prind încet...
Slăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre comunism, sfinți, prezent, primăvară, națiune, naștere, viață, vreme, țară, lumeVine iarna, timpurie,
Cu eterna-i cărunție.
Unde ești, copilărie?
Dor de viață, bucurie?
Unde ești tu, bărbăție?
Brațe, minte, poeezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,
Zboară șir,...
Poezie de Constantin Obadă despre întrebare, față, copilărie, bucurie, zbor, tinerețe, minte, vreme, umbră, dorSimt, materia în sine,
Cu eterna ei mișcare,
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare, dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare?
Nu cresc ierburi chinuite,
Frământate, de copite?
Cum mișcarea, de la sine,...
În trecerea eternă, sunt anii segmenți.
În patosul țării, urcușuri pe trepte,
Dorințele noastre, cresc, repezi torenți,
Când noi, vălurim, din brațe și fapte!
Spre porturi visate, scăldate-n lumini,
Vâslim nava vremii, în apele clare,...
Partidul, soarele nucleu!
Noi raze, ale lui, fierbinți,
Suntem, un pașnic curcubeu,
De-nțelepciuni și de voinți.
Partidul, bucurii în lanț,
De dragoste și omenii,
E sânge viu, de dorobanț,
În pulsul noi-i Românii!
Partidul,...
