Cât..., scântei, sar din cărbuni,
Împletim țării..., minuni.
Cât..., tristeți, în lume bat,
Doruri..., nu mai dorm, în pat.
Cât..., Carpații, țin comori,
Nu e timpul..., ca să mori.
Cât..., izvoare, cată mări,
Visători..., suim...
Sună, suflet de lumină,
Orga ta, de cântece și dor,
Sună, cât mai sună plină,
Lira ta, rapsod nemuritor.
Cântă, vremile cu soare,
Apele, în ritm de simfonii,
Omului, fii înălțare,
Gând isteț, și zbor, spre galaxii.
Ca stele polare,
Ca săbii în soare,
Gânduri, sclipesc.
Ca valuri în mare,
Ca mări, de ogoare,
Brațe foșnesc.
Ca floare, din floare,
Ca vremi, noitoare,
Inimi, iubesc.
Curg,
inimile noastre,
râuri,
de dragoste,
în,
fluviu sonor!
Valuri,
înspumate,
de viață,
soare,
râvnă,
și dor,
ele,
escaladează,
ultimul versant.
Acolo,
da,
numai,
acolo,
sus,
e lacul,
sclipitor,...
Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Poezie de Constantin Obadă despre plictiseală, noutate, regret, lună, eternitate, oameni, vreme, lume, noapte, fațăCuleg struguri, rumeniți,
din inima,
vie,
a țării,
și-i zdrobesc, în teascul,
inimii mele!
Esența buchetelor, o dau,
oamenilor.
Oamenii, beau scânteind,
de plăcere, nectarul!
Apoi,
ei prind în brațe,
timpul....
Zorii,
discreții cavaleri ai dimineții,
mă trezesc,
cu chipul lăut,
în baia de lumini,
încropită de soare,
dincolo, de fruntariile nopții!
Aerul,
purificat, prin sita pădurilor,
sărută florile din balcon,
trece pervazul...
Tu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.
Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!
Mi-aduc aminte..., parcă ieri,
Mă ascundeam, în lilieci.
O..., voi, eterne primăveri...
Cu dulce cântec de culbeci.
Mai simt, aromele de tei,
Balsam suav, din Mai, etern,
O..., dați-mi anii..., anii mei,
Să nu-i mai las, să nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre primăvară, amintire, bunul simț, simț, lașitate, eternitate, rău, timp, poezieSlăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.
Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...
Poezie de Constantin Obadă despre români, tinerețe, zei, poezie, luptă, zbor, oameni, toamnă, salariu, ziCântă, antica legendă,
Îndrăzneala lui Icar,
Simți, regretul omenirii,
În suiș, fără hotar.
Simți, nădejdii milenare,
Vis de zbor, întrezărit,
Prăbușire, de altare,
Om, în valuri, vălurit.
O..., Icar, a tale aripe,...
Din sudori..., și din tăciuni,
Brațe tari, iscă minuni,
Suflete..., ca roua dimineții,
Ape limpezi, susură vieții!
Ca și lanțul carpatin,
Comori..., Partidul are,
Izvorul lui..., ne e destin,
Noi..., curgem fluvii, către mare!
Ai fost, scut al românimii,
Cuib viteaz, și-nțelepciune,
Arc, în inima turcimii,
Când voia, închinăciune.
Ai fost, strajă răbdătoare,
Veacuri, pline de dureri,
Dușmanii, îți cereau iertare,
De călcau, a tale vreri.
Când sunai...
Pământ stăbun..., al țării mele,
Tu, porți în sânul tău, comori,
Cetăți pe umeri și castele,
Și-n brațe, arcuri, câte flori.
Pământ stăbun..., al țării mele,
Tu, ești nădejdea vremii noastre,
Noi, te păzim, sub soare, stele,
De...
Poezie de Constantin Obadă despre pământ, eroism, război, comoară, pace, flori, grădină, stele, soare, poezieUneori..., când chem trecutul,
Joc de umbre și canoane,
Trist..., refac în minte chipul,
Blând, al sfintelor icoane.
Amărât, îl văd pe tata,
Ca și el, sunt toți cumetrii,
Mama, leagănă covata,
Eu, scâncesc, la colțul vetrii....
Poezie de Constantin Obadă despre metafore, tinerețe, grădină, trecut, mamă, minte, tristețe, acasă, casă, jocuriSlăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Poezie de Constantin Obadă despre comunism, sfinți, prezent, primăvară, națiune, naștere, viață, vreme, țară, lumeIubesc..., tarlaua țării, cu grâna colectivă,
Ca primăvara, Mai-ul, cu teiul, deopotrivă,
Iubesc..., umana muncă, în ritmuri cadențate,
Cu zorul și cu sporul, care-o-ndrăgesc, în toate.
Iubesc..., satele mândre, cu noi cușme, de țiglă,...
Poezie de Constantin Obadă despre curaj, prietenie, jocuri, tragedie, foc, regret, armonie, comunism, oameni, admirațieVine..., iarna timpurie,
Cu eterna-i, cărunție,
Unde ești, copilărie,
Dor de viață, bucurie?
Unde ești, tu..., bărbăție,
Brațe, minte, poezie?
S-au pierdut, în cele viduri,
Ca și fețele, în riduri.
Anii tineri, în bătrâni,...
Poezie de Constantin Obadă despre întrebare, față, copilărie, bucurie, zbor, tinerețe, minte, vreme, poezie, umbrăSimt..., materia în sine,
Cu eterna ei, mișcare.
Ea, se pierde și revine,
Ca și marea, în izvoare.
Oare..., dulcile izvoare,
Nu se rătăcesc, spre mare?
Nu cresc, ierburi, chinuite,
Frământate, de copite?
Cum..., mișcarea, de...
Vino, dorule, pe ape,
Pe câmpii, cu iarba grasă,
Vino, dorule, aproape,
Să oftăm, după aleasă.
Și-apoi, dorule, te du,
Sus la munte, știi tu, unde,
Și de-acolo, îmi adu,
Dragostea, ce mi s-ascunde.
De-i găsi-o, în poiană,...
