O, Prometei ai vremii mele!
Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când picură senin din stele,
Iubirea lumii să nu geamă!
Idei ades străluminoase,
Scăpate patimii viclene,
Pot stinge nervul vieții-n oase,
Izvorul lacrimii în gene!
O,...
Poezie de Constantin Obadă despre frică, iubire, stele, viață, lume, poezieÎmbietore-ntinerești,
Meleagul nins de bătrânețe,
Crăiasă dulce ca-n povești,
În straie verzi când dai binețe!
Din codrii vremii suni cântări,
Și-n plaiuri marșuri de mioare,
Și-n-nobilezi cu-mbrățișări,
Cu argintiu muiat în...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, povești, minune, uitare, oameni, durere, primăvară, lume, soare, poeziePresimt cu anii clipa morții,
Scăldată-n serbede regrete,
Nedumerite-n urma sorții,
C-am dat de furcă bătrâneții!
Presimt a tinereții floare,
Cum o să ardă-n omenie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie!
Presimt în...
Poezie de Constantin Obadă despre regret, moarte, eternitate, clipă, dorință, omenie, cer, față, stele, poezieSubmarinul țării noastre,
Prinde stele-n periscop,
Perle-n apele albastre,
Zarea lumii dintr-un plop!
Și roind seninuri minții,
Din imensul omenesc,
Stinge clipe suferinții,
Și dureri ce umilesc!
Poezie de Constantin Obadă despre apă, durere, lume, stele, poezieUn astm îmi chinuie duios,
Tot sensul existenței mele,
Dar eu sărman neputincios,
Mai sper să urc până la stele.
Deși mi-e greu să mai colind,
În lume sfinte idealuri,
Eu pasul vremii mi-l întind,
Să urc până nu cad în valuri!
Poezie de Constantin Obadă despre sens, tristețe, stele, lume, poezieDe la o vreme uit pe drumuri,
Alaiuri gândurilor clare,
Speranțe luminând tărâmuri,
Din lumea mea spre altă zare!
O minte slabă îmi tot seacă,
Comori de vise și lumină,
Iar lumea-mi risipită joacă,
In jurul meu ca-ntro ruină!
Poezie de Constantin Obadă despre vreme, comoară, speranță, minte, lume, vis, zi de naștere, lumină, poezieSunt umbre care mai preling,
Conture de lumină,
Dar care-apoi ușor se sting,
În neguri și rugină!
Sunt umbre care mor târziu,
Oneste și curate,
Dar toate-n patimi de sicriu,
Se pierd în rânduri toate!
Poezie de Constantin Obadă despre umbră, suferință, lumină, poezieDrumul meu săpat în piatră,
Șuieră sub mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Dureros să te revolți!
El se pierde-n oarba lume,
Mângâiat numai de vânt,
Căci nu vrea, acum, anume,
Viu, nemuritoru-i cânt!
Poezie de Constantin Obadă despre pietre, tristețe, lume, poezieCe demoni nevăzuți îmi poartă,
Povara soartei, ispitind,
Nădejdea cu o biată artă,
Să tai din codri crengi iubind!
De ce să uit de suferinți,
Când eu, mânat de jurăminte,
În ziua sfintei biruinți,
Mai dorm pe paturi de morminte?
Poezie de Constantin Obadă despre jurământ, povară, suferință, artă, artă fotografică, salariu, zi, zi de naștere, poezieCine știe cât e viu,
Unde-i cresc umbre sicriu?
Știe el în ce pădure,
Bate ritmul o secure,
Legănată-ncet de vânt,
Ca o frunză de cuvânt?
Cine știe cât e viu,
Că-i va crește din sicriu,
Iarbă, floare, ori pustiu?
Cine știe, nu se...
Poezie de Constantin Obadă despre cuvânt, umbră, poezieDoamne mult te-am căutat,
Până-n mine te-am aflat,
Mult am stat în curcubeu,
Sorbind visele mereu,
Multă vie am rodit,
Mult neant am pitrocit,
Până-n tine să cinstesc,
Eu-l meu dumnezeiesc!
Cine zice că-s ateu,
Când cinstesc pe...
Poezie de Constantin Obadă despre ateism, stat, vis, dumnezeu, poezieCu vaet surd din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste ei!
Poezie de Constantin Obadă despre toamnă, soare, poezieAdormit subtil de gânduri,
Văd o lume neștiută,
Pe când sufletul afară,
Pe o bancă de aseară,
Cu alt suflet care-l știe,
Logodindu-se în taină,
Sorb imensități tăcerii!
Miezul nopții cerne stele,
Peste creștete bălaie,
Până-n...
Poezie de Constantin Obadă despre bancheri, suflet, fericire, flori, grădină, cugetare, iubire, stele, lume, poezieEterna clipă-ncepe lumea,
Limanul lumi-aceiași clipă,
De-aceia mi se pare vremea,
Delir pe-o singură aripă!
Poezie de Constantin Obadă despre clipă, vreme, lume, poezieOrașul tinerei livezi,
Sublim în ramure de stei,
E-o lume-n care întrevezi,
Boirea altor bravi Antei!
Sub arca lui ce-i visătoare,
Iubirea naște din dorinți,
Eterna lumii înălțare,
Ivită dintre suferinți!
Poezie de Constantin Obadă despre oraș, suferință, sublim, iubire, lume, poezieDacă beam încet Cotnarul,
Dintr-o cramă-n altă cramă,
Nu știam ce e calvarul,
Să nu fii un om de seamă!
Da-l băui din etichete,
Ce iluzie deșartă,
Fără gust fără buchete,
De-mi făcui și-un benchi în soartă!
Poezie de Constantin Obadă despre iluzie, destin, poezieSărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Poezie de Constantin Obadă despre aer, trecut, moarte, lume, inimă, cer, vis, viață, poezieNeștiința bate-n praguri,
Noi gândiri imperiale,
Ifose hapsâne-n ranguri,
Vor sublime osanale!
Mutre acre-n vorbe zee,
Când ne dojenesc subtil,
Parcă-s vânturi alizee,
Pustiind dune doctile!
Ce-i mai trist că fac senzații,...
Poezie de Constantin Obadă despre minune, tristețe, lume, stele, poezieToamne-n dragoste târzii,
Niciodată nu strâng poame!
Geniale-n poezii,
Par ruina unor drame!
Primăveri când pe la porți,
Bat lumina în frunzare,
Amorțite-n triste sorți,
Se mai ogoesc cu soare!
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, primăvară, soare, lumină, poezieMă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Poezie de Constantin Obadă despre lege, părinți, zbor, suferință, infinit, vis, toamnă, țară, poezie
