De ce..., tristețile lunare,
Ne strălucesc, din depărtări,
De vraja lor, în nopți ne pare,
Altarul marilor cântări?
De ce..., iubirea, când iubește,
E omenie-n orice loc,
De ura-n negură pălește,
Și râde vremea, a noroc.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteÎn crâmpei de fantezie,
Văd, domnițe cuvioase,
Cum citesc, din poezie,
Scene dulci și amoroase.
Șiretind duios cu ochii,
Inocentelor fecioare,
Strâng sub faldurile rochii,
Voluptate și candoare.
Noaptea-n tainice unghere,...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteMulte nopți, cu stele clare,
Mi-au fost, triste felinare.
Multe zile, roind soare,
N-au adus, nici o cântare.
Multe doruri visătoare,
Mi-au pierit, ca spuma mării.
Multe fețe, îmbietoare,
N-au adus un preț, răbdării.
Chiar...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteDeclinându-mi viața toată,
În întunericul, profund,
Eu caut, dragostea curată,
În conturul lui, m-ascund.
Cum atrag, sfioase stele,
Depărtări, din infinit,
Eu, atrag, una din ele,
Cu, o liră, de argint.
Cum, a nopților tărie,...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteÎn dorul vremii, am săpat,
Să crească, floarea răzvrătirii,
Parfumul ei, înmiresmat,
Să lege suflete, iubirii.
Din mii de nopți, am strâns lumini,
Să leg, cu noi apoteoze,
Vieții, vise de grădini,
Iar morții, cântece, mai roze.
Poezie de Constantin Obadă despre noapteCând zile trec, când zile vin, și soare e în toate,
Tu, lume dragă, ești un vis, un dor de libertate.
Când nopți revin, când nopți nu trec, și beznă e în toate,
Sărmană lume, cum presimți, dureri, înfricoșate.
Dar, din tărie de granit,...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteNopțile cu mii de stele,
Sună-n cântecele mele.
Zile lungi, cu zări senine,
Trag nădejde, de mai bine.
Nopțile, de duhuri pline,
Sună-n cărțile divine,
Dar, în noaptea cărții mele,
De citești, prinzi mii de stele!
Poezie de Constantin Obadă despre noapteVine, calmă, noaptea clară,
Strălucind lumii, abise,
Pe când luna, mai sprințară,
Trage, cumpăna de vise.
Stele sfinte, par fecioare,
Îndrăgite de luceferi,
Pe când pacea-n fiecare,
Mai tresare, când trec neferi!
Noaptea,...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteRedă-mă soartă, iar iubirii,
Să sorb, suflarea tinereții,
Redă-mi în patimi, taina firii,
Redă-mă mie, iar vieții.
Redă-mă noapte, iar lumină,
Să leg privirii, cutezanță,
Redă-mi suplețea genuină,
Redă-mă mie iar, speranță....
Poezie de Constantin Obadă despre noapteCând curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite!
Când curg din mine sfinte vise,
În prada patimii bolnave,
Nu sunt decât dureri deschise,
Iubiri ce cad dorinței sclave!...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteAdesea prind idei stelare,
Din noaptea lumii care vine,
Cuvinte-n raze solitare,
Ce scapără visări-n sine!
Dar le zăresc apoi prin clime,
Cum ostenesc idei neclare,
Cum vor să cânte cu-alte rime,
Eterna lumilor mișcare!
Poezie de Constantin Obadă despre noapteMă poartă gândul către marea unde,
Vâslește nemurirea tot ce moare,
Acolo-n țara viselor profunde,
Unde prind nopțile cu mâna soare!
Cu barca mea despic a lumii valuri,
Întrezărind un cer cu alte stele,
Seducător să-l arcuiesc în...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteSeninul pur, din zări albastre,
Le-ai picurat nădejdii noastre,
Iar nopți smolite, cu ranchiună,
Le-ai limpezit, cu clar de lună!
Cu spor din fapte și din carte,
Ne-ai primenit gândiri deșarte,
De ne mândrim acum, în lume,
Doar...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteAscultă..., cântul meu pribeag,
Pe unde noaptea se strecoară,
Să mai revăd, acel meleag,
Unde-a iubit întâia oară!
Ascultă-i..., zbaterea de-o clipă,
Cum sună iar, aceleași vise,
Cum mai întinde o aripă,
Să zboare iar, peste...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteDe ce..., mi-i dorul o schimbare?
De ce..., schimbări mă dor profund?
De ce..., eterna întrebare?
De ce..., aceleași vis rotund?
Aș vrea planetei, o schimbare!
Din sferică..., în alt model!
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteLiniștea, coboară-n ape,
Seara zilei, către noapte,
Codrii viselor, aproape,
Cern iubiri duioase-n șoapte!
Poezie de Constantin Obadă despre noapteSe face zi, când sprinteni, zorii,
Descătușați, din vechi amurg,
Trag iară, carul aurorii,
Prin vadul orelor..., ce curg!
Se face zi, din cea eternă,
Căci noaptea, nu-i decât o gară,
În care ziua, dor de pernă,
Adoarme-n vise,...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteDe-ar fi, în veci, o noapte-adâncă,
O curgere, numai dezastre,
O nestatornicie, încă,
Neânblânzită-n mii de astre!
Și tot ar fi, un pâlc de viață,
Rătăcitor, prin galaxie,
O iarnă-n veci, care dezgheață,
Din neguri, lumea, pururi...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteÎn față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Poezie de Constantin Obadă despre noapteNoapte-n parc, umbrit de ramuri,
Par, o umbră..., ce scânteie,
Chipul tău, prelins din geamuri,
Nestatornică..., femeie!
Vis măreț, din patimi strâmte,
Mi-ai surâs, cândva iubirii!
Unde-i fata..., ce presimte,
Nostalgia...,...
Poezie de Constantin Obadă despre noapte
