Ades din jale...!
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Armonizând lumea-n milenii,
Ades din jale s-a-ntâmplat iubirea!
Dar lăcrimarea unor genii,
Mereu i-au primenit simțirea!
Armonizând lumea-n milenii,
Ades din jale s-a-ntâmplat iubirea!
Dar lăcrimarea unor genii,
Mereu i-au primenit simțirea!
Adesea prind idei stelare,
Din noaptea lumii care vine,
Cuvinte-n raze solitare,
Ce scapără visări-n sine!
Dar le zăresc apoi prin clime,
Cum ostenesc idei neclare,
Cum vor să cânte cu-alte rime,
Eterna lumilor mișcare!
Ce demoni Doamne port în piept,
De nu mă lasă să respir?
De ce m-ai miruit nedrept,
Natură tu cu elixir?
La ce tot iști în arca mea,
Comori gândirii clare,
Când ai sortit ca orice stea,
Să pier uitării-n zare?
Te duci acolo-n țări mai calde,
unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslini pe orice cale,
Foșnesc din frunze osanale!
Te duci în arca nemuririi,
Unde cresc farmecele firii,
Unde sublimele lăute,
Alină-ncet dureri știute....
Stăbat în mine alte lumi,
Din vremi cândva barbare,
Eu din zenitul altor culmi,
Mai cerc a lor mișcare!
Cum doruri bat iubirii lin,
În ritmuri noi romanța,
Fermecătorul lor declin,
Îmbracă-n timp distanța!
Atâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată!
Eu o ascult cum înfioară,
Aceiași sfântă desfătare,
Până lumina ei stelară,
Aprinde-n suflete alt soare!
Tânăr urci vioi pe scara vieții,
Dezlegând gândirii noi șarade,
Suflet necuprins cum sunt poeții,
Iști din clipe veșnice balade!
Când te bat urgii mereu din urmă,
Decâderea urcă înălțării,
Rareori o patimă mai curmă,
Timpul tău...
Pleca-ne-vor uitării vorbe,
Sublime timpuri care vin,
Cum marea-n valuri se resoarbe,
S-ogoaie zbaterea-i mai lin.
Pierdute-or sta a noastre vise,
Până cohorte de urmași,
În era altor paradise,
Ne-or zice simplu: vechi incași.
Armonizând a lumilor milenii,
Ades din jale s-a-ntrupaat iubirea!
Dar lăcrimarea sfânt-a unor genii,
Mereu prin veacuri i-au filtrat simțirea!
Ce stai lună sus pe cer,
Și nu vii acasă?
Moda să mai porți mister,
Nu mai ține... lasă!
Ce atai mândră ca un vis,
Care leagă maluri,
Când eternul Paradis,
L-ai pierdut în valuri?
Vino dară deci cu noi,
Dulce curtezană,...
Mult ne căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ne lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Univers spumos din humă,
Far stingher nemărginirii,
Eu anim cu-n soi de brumă,
Setea grea a omenirii!
Nu prea sorb nectar anteic,
Nu emit idei de geniu,
Nici nu voi cu vers proteic,
Să sufoc vre-un mileniu!
Las în vremi de...
Ce simte tomna când te pleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină,
Când clipe-n ramuri mai petreci,
Cu dorul setei de lumină?
Acolo-n coaja ta rotundă,
Sub riduri plângi iubiri pierdute,
Dar cum ții firea larg profundă,
Treci culmea...
Visul norilor din valuri,
E să picure-n-napoi,
Strălucite idealuri,
Care leag-a lumii ploi!
Visul stelelor nisipuri,
Stă în licărul profund,
Care leagă-n fel și chipuri,
Universuri ce s-ascund!
Visul dragostei statornic,...
Ascult în sinea mea un ornic,
Cum bate-n ritmuri dulci secunde,
Cum visul vechi care-i statornic,
Prezența lumii mi-o ascunde!
Eu ard în patima gândirii,
Predele care țin și mint,
Căci vreau în arca omenirii,
Palate viselor...
Cine știe taina lumii,
Doritoare de abise,
Tremurând în carnea humii,
Flori de dor și flori de vise?
Cine știe cum se-mbie,
Perla-n firul suferinții,
Colo-n apa străvezie,
Ori în scoica slab-a minții?
Cine pătimaș de-abise,...
Curbatul drum urcă la deal,
Spre liniștea eternă,
Ca apa clară într-un val,
Ca vântul în lucernă!
Pe margini plopii parcă plâng,
O jale abisală,
Și mii de păsărele-n crâng,
Scot triluri cu sfială!
Un dor de mine s-a desprins,...
O, Prometei ai vremii mele!
Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când picură senin din stele,
Iubirea lumii să nu geamă!
Idei ades străluminoase,
Scăpate patimii viclene,
Pot stinge nervul vieții-n oase,
Izvorul lacrimii în gene!
O,...
Îmbietore-ntinerești,
Meleagul nins de bătrânețe,
Crăiasă dulce ca-n povești,
În straie verzi când dai binețe!
Din codrii vremii suni cântări,
Și-n plaiuri marșuri de mioare,
Și-n-nobilezi cu-mbrățișări,
Cu argintiu muiat în...
Presimt cu anii clipa morții,
Scăldată-n serbede regrete,
Nedumerite-n urma sorții,
C-am dat de furcă bătrâneții!
Presimt a tinereții floare,
Cum o să ardă-n omenie,
Seducătoarea ei paloare,
Topindu-se în veșnicie!
Presimt în...
Macerat de usturoi cu miere