Dumbrăvi de gânduri arcuiesc,
Altare-n vaste curcubee,
Fugerător întrezăresc,
Olimp suind din vechi bordeie!
Profet sfioaselor iubiri,
Săgetător precoci din zmee,
Eu leg eternelor simțiri,
Altar uman din curcubee!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieO, Wallensteini ai vremii mele!
Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când scăpărați senin din stele,
Reflex din bine să nu geamă!
Idei adesea omenoase,
Scăpate patimii viclene,
Aduc răceala morții-n oase,
Și mii de lacrime în gene....
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDin suflete curg chihlimbare,
Sporind cu doruri vii natura,
Cum elixire din umbrare,
Setoase umplu-n gol măsura!
Din suflete fără conture,
Credinței zugrăvind altare,
Va crește poate-acea pădure,
Nuntind speranțelor cântare!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieVremea troienește drumuri,
Oglindite-n gânduri clare,
Cum se pierd adesea râuri,
Ce străbat până la mare!
Tulburate visuri seacă,
Cetățui de ani lumină,
Când cu umbra lor săracă,
Mai îmbracă vreo ruină!
Nici iubirea nu mai...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDestinde bolta om destoinic,
Cu albăstrimi din tulburări,
Și iscă-n tot ce-i nestatornic,
Esența marii cugetări!
Căci fulgerând catapeteasma,
Cu suflete de oamneni buni,
Tu picuri veacului agheazma,
Ce din iubire o aduni!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieMi-i dor de cumpăna fântânii,
De scârțâitul ei prelung,
De vorbe care dau românii,
Când revederile s-ajung!
Mi-i dor de târgul care încă,
Mai poartă dranițe de brad,
De cântăreți slujind în luncă,
De ape bulbucate-n vad!
Mi-i...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieMai moare-n dorul meu o floare,
Aceiași poate în fond mereu,
Dar eu mai sper o reluare,
Din primăvara altui eu!
Chiar toamna asta cumsecade,
Deși-mi surâde a noroc,
Din strălucirea ei mă scade,
Grăbind încet al meu soroc!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieZvâcnește lumea-n întuneric,
Cupole pline de hazard,
Să prindă țărmul nestatornic,
S-ogoaie vise care ard.
Din valuri reci chinuitoare,
Încinse-n lanț adeseori,
S-a primenit acea candoare,
De oameni șoimi nepieritori!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDe dragul
oamenilor
am
sângerat
în coclauri
să piară
balauri.
De dragul
lor
am
suportat
nevolnica
ură
ca
pasărea
inimii
să urce
veacul
în
stele!
De dragul
oamenilor
cer
acum
o vorbă
bună
oarecum...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieAceiași dragoste aștern,
Să urci spre glorie eternă,
Cum din istorie se cern,
Iubiri din dragoste maternă!
Și mai aștern covor de zor,
Roit de-o inimă fierbinte,
Ca tot ce pare trecător,
Să creasc-aducerii aminte!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieNu cătați prieteni tinereții mele,
Suferinți eterne lăcrimând din stele.
Nu cătați din vicii să-ntocmiți o gamă,
Cine nu aleargă patimii când cheamă?
Suferința vieții chiar de-i lungă cale,
Singură se trage ca un râu la vale,
Ce...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieO, Prometei ai vremii mele!
Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când scăpărați senin din stele,
Reflexe bune să nu geamă!
Idei ades străluminoase,
Scăpate patimii viclene,
Aduc răceala morții-n oase,
Și mii de lacrime în gene!
O,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieSublim poetul m-a numit,
Din trestii gânditoare,
Ades răscolitoru-i mit,
Tânjește și mă doare!
Când mă adie dulci zefiri,
Mă arcuiesc iubirii,
Dar de mă bântuie vampiri,
Apocalips sunt firii!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieSublim poetul m-a numit,
O trestie-a gândirii,
Creând astfel eternul mit,
Ce suie devenirii!
Când mă adie dulci zefiri,
Molatic cad iubirii,
Dar de mă bântuie vampirii,
Aprind vulcanii firii!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDin valea lumii mă desprind,
Masiv cu chip de cetățuie,
Și ca dorința din colind,
Cântarea mea în valuri suie!
Iar când visez întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre,
Poezie de Constantin Obadă despre poezieMă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar până-i caut rime-n telc,
Zorind îi primenesc lumina!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieSă nu lași valuri de acumi,
Naiv dorindu-și alte lumi,
Oriunde-ai fi pe-al vieții drum,
Sperând trăiește-te acum,
La ce folos când ești moșneag,
Să speri vieții alt meleag?
Când morții vremi te-or soroci,
Pate cei vii n-or mai boci,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieSfârșitul l-am gândit prelung,
Când osteneam să schimb pământul,
Cînd timp aveam să sar s-ajung,
Din spații crude infinitul!
Dar m-am trezit că drumul meu,
Cu mii de drumuri se-ntretaie,
Cu tot eternul Dumnezeu,
Nu-i decât...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCând curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite!
Când curg din mine sfinte vise,
În prada patimii bolnave,
Nu sunt decât dureri deschise,
Iubiri ce cad dorinței sclave!...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieAm tot strâns din necuprins,
Setea lacrimi-n prelins,
Tremurând dorințe mii,
Peste-a mărilor stihii,
De-am atins ce-i omenesc,
Sinei mele mulțumesc!
De-am pierdut anii dintâi,
Cu sparența mă mângâi,
Că în seri ploioase, reci,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie
Amestec anti-cancerigen de miere, polen, propolis și lăptișor de matcă