Fum pierdut, în larga zare,
Zboară anii tinereții.
Eu mă uit, cum bat din aripi,
Frumuseți, ce pier la soare.
Eu mă uit, cum trec din zare,
Și se pierd, mereu, în zare,
Albe păsări..., călătoare.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieE toamnă tristă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strat de frunze ruginiu,
Aleargă dorul vieții, viu,
Plouat, cu raze de amor,
El vede vremea..., fără nor.
E toamnă,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieFantezia, toarce vise,
Lungi, din caierul gândirii,
O-mpletire..., de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț, în spuma glumii,
Când, cu sârg, din soare epic,
Pun fuștei, la scara lumii.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieGlasuri, cânturi,
Dați avânturi,
Pe pământuri,
Glasuri, cânturi,
Blânde mame,
Dospiți poame,
Sub năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Glasuri, cânturi,
Dați...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCând ascult, un oarecare,
Cu grai dulce și subtil,
Joacă-n unde, sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.
Când îl văd apoi, la treabă,
După colț, cum joacă șah,
Tremurând, vicleană barbă,
Sub turban de padișah.
Când mai văd, cum...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieChiar dacă vântură ninsori,
Și pier, în noaptea vieții,
Renasc cocoș și sun în zori,
Cântarea dimineții.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCu dulce grai, în ritm sprințar,
Alin, necazuri și amar,
Seninul faptelor, mereu,
Îl strâng din tulbur heleșteu.
Iubiri mărunte risipesc,
Și grabnic, alte încropesc,
Din car de minte, potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCa o febră recurentă,
Zorul, bântuie în zile,
Lumea, măsoară atentă,
Verbul trecerii în file.
Aburesc copiii colinde,
Măiestrite-n limbă clară,
Bucuria țării prinde,
Un contur, de primăvară!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieVrei, strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp, cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cucerii..., Olimpul.
Dar, de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure, grea de brazi,
Și căpriori, mulțimii.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu...,sunt stingerea eternă,
Mugur vin și toamnă plec,
După iarna grea, ori cârnă,
Bucurie, iar petrec.
Eu..., sunt setea de mișcare,
Nervul, pulberii stelare,
Lună - moarte - viață - soare,
Om etern, în calendare.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCântecele, mor pe masă,
Cobza, doarme colbuită,
O tăcere grea, apasă,
Struna, veșnic plumbuită.
A plecat demult, bătrânul,
De un veac, doarme sub stâncă,
Când și când, oftează scrinul,
Fluierul, mai plânge încă.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieIarna sură, sună parcă,
Zarea lumii, cât cuprinzi,
Tăinuite ape-n arcă,
Prind lucire, de oglinzi.
Noapte-n ele, clar, reflectă,
Cerul, plin de licurici.
Gerul, arde ca o sectă,
Capul unor venetici.
Aburi mulți, ies sub...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieÎmi place s-aud, cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud, cum șuieră vântul,
Când stau la căldură, cu dragostea mea.
Îmi place să tai, talazuri mărețe,
Furtună să fie și eu, marinar,
Îmi place să tai,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu sunt, cărarea unui deal,
Ce suie către munte,
Ecou, zorit de ideal,
O trecere, pe punte.
Eu sunt, argintul unui val,
Sclipire scurtă-n zare,
Din universul meu, banal,
Un cânt, în lume sare.
Eu sunt, norocul unui ins,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCu o cosmică aliură,
Inchin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Tocmai de la polii arctici.
Multe stele cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc niscai octave,
Cu o pană sidefie.
Unii, prind cu artă fluturi,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieGerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.
Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieBolta nopții, ciuruită,
Pe la margini, cu sticliri,
Mișcă luna, îndrăgită,
Cheamă dor, către iubiri.
Raza ei, cu aur leagă,
Flori tăcute, de mărgean,
Când, cu grație pribeagă,
Farmec, picură-n ocean.
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDin vatra satului, demult,
Din spuza de proverbe,
O doină dacică, ascult,
Când mustul, încă fierbe.
Din umbra pașnicului scut,
Din somnul lui, pe flamuri,
Sprințare hore au crescut,
Și cântece la geamuri.
Din stilul Romei,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieFile mici și file albe,
Voi, surate din caiete,
Mai dura-veți iară salbe,
viselor nemărginite?
Oare, știți voi, ce mistere,
Limpezimea mai ascunde?
Câte tăinuite sfere,
Cugetarea, va pătrunde?
Știți voi, oare, ce idee,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieTulburător, amurgul, lasă,
un stol de umbre, sclipitor,
O pace grea, misterioasă,
Ca dorul umbrei, de amor.
Tulburător, amurgul, lasă,
În valul veșnicei mișcări,
Aceiași dragoste, duioasă,
Tremurătoare, pe cărări.
Tulburător,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie
