Poezii de Constantin Obadă despre Poezie, pagina 6

931 poezii de Constantin Obadă despre poezie

Constantin Obadă Poet și actor român

Când salcâmii...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Când salcâmii, plini de floare,
Cu parfumul lor, îmbie,
Eu, cu lira, la răcoare,
Cerc, o nouă poezie.

Când vrăjit, de clarul nopții,
Visător privesc la lună,
Cugetarea-n carul sorții,
Basme tinere, adună.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Când marea...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Când marea se mișcă,
Când spumăgă valuri,
Cânt hora din trișcă,
Și sun din cavaluri.

Când marea mă lasă,
Când valul mă duce,
Sun cobza duioasă,
Și uit, să fac cruce.

Când marea vuiește,
Când valul mă spală,
Sun toba,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Când... (Variantă)

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Când totul se mișcă,
Când freamătă plaiuri,
Sun hora din trișcă,
Și brâul, din naiuri.

Când toate mă lasă,
Când valul mă duce,
Sun cobza, în casă,
Și uit, să fac cruce.

Când totul umbrește,
Când valul, mă spală,
Sun toba,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Din vechi cânt...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Din vechi cânt, de cetățuie,
Trag sirena, care cheamă,
Cu mulțimea, care suie,
Urc și eu, pe-a vremii coamă.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Adormi și tu..., poete !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Amurgul, lunecă ușor,
În umbra înserării,
Ca patimi, pline de amor,
În tainele visării.

În luciul mării cad, mereu,
Aceleași Căi Lactee,
Ca dorurile curcubeu,
În farmec de femeie.

Abia când sună, a târziu,
Când visele sunt...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Aleargă !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Ce-ți pasă, dacă bate vântul,
Zăpezi la poli, ori ierburi grase?
Aleargă tot rotund, pământul,
Să cadă, tristele angoase.

Aleargă, să-ntețești, chiar vântul,
Cu-nvolburări, ce înfioară,
Aleargă-n urma ta pământul,
În mii de stele...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Năzuință !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Nu-i năzuință mai de preț,
Ca versul, tânăr și isteț,
Șfichiuitor, duios, stelar,
Etern, frumos, gonind amar.

El, gâde-i, care toarnă darnic,
Otravă, insului fățarnic,
Viteaz, izbind în nerozie,
Cu paloș greu, de poezie....

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Moartea Toamnei !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Pe o ceață străvezie,
Pe lăicer, de brumă nouă,
A murit, Toamna, târzie,
Fără popi, fără prescură,

A murit..., în vrednicie,
Șlefuind livezi, la soare,
Și s-a stins, încet, din vie,
Lăsând doliu, până-n zare.

A murit..., Zâna...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Corăbii fulgerate !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Mări de suflete-n furtună,
Nostalgii, de țări adună,
Mii de doruri înspumate,
Duc, corăbii fulgerate.

Din cupola de cerneală,
Nici o stea, în nici o cală,
Noaptea urlă, hăituită,
De o vreme iezuită.

În vâltoarea, fără...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Esențe!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Totul ține, de esențe,
Măiestrie, cu valențe.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Dumbrava !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Din dumbrava vieții mele,
A roit, un roi de stele,
Numai soarele și luna,
Strălucesc, ca-ntotdeauna.

Meteorii vremii mele,
Sar în cioburi de ulcele,
Cum sar doruri, din iubire,
Fără nerv, la despărțire.

Omenoșii greieri, ies,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Șarul sorții !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Voi, suitorii către stele,
Copii precoci, ai vremii mele,
Schimbați pe cruce, data morții:
„ Plecat, concediu, șarul sorții ”.

In locuri triste nemuririi,
Zvârliți semințele iubirii,
Să prindă rădăcini pădurea.
Pe unde brazii, cad...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

E un cântec !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

E un cântec, care suie,
Din adâncuri, o lumină,
Care sună, unde nu e,
Libertatea-n țări regină.

E un cântec, care suie,
Omul vremii, către stele,
Care arde-n cetățuie,
Noaptea-n salbă, de inele.

E un cântec, care suie,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Când nu mai poți !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Când nu mai poți sluji, oricui,
Tu..., dă-te din cărare,
Povară să cazi, nimănui,
Cu zilele-ți amare.

Mai bine, lasă-n urma ta,
O floare, în grădină,
Cânva, doi ochi, vor regreta,
Firava ta lumină.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Aceleași !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Aceleași vânturi, mișcă ramuri,
Aceleași legi, stele, pe cer,
Aceleași spaime, cheamă țărmuri,
Din largul mărilor, mister.

Aceleași minți, în Babilon-uri,
Aceleași pravile-au rescris,
Aceleași imnuri, grave-n sonuri,
Aprind, al...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Joc !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Fantasmele, joacă, în ore târzii,
Lumini în ferestre, când noaptea, le-mbracă,
Eu stau, ca o strajă și torc poezii,
Și las, doar pribegii din stepă, să treacă.

Când eul nocturn, abia mai respiră,
De vraja luminii, din roiuri stelare,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Vine Primăvara !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Copii!
Peste o săptămână,
Nu mai e mult și...,
Vine o Zână!
Unii, o știți,
Alții, o bănuiți,
Cei bătrâni, o plâng,
Cu gândul nătâng,
Vine cu vioara,
Să răsune țara,
Vine cu verdeață,
Să-nflorească viață,
Vine cu iubirea,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Eram !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Motto:

Când scriu, acum, acest poem,
Văd, clipa cea din urmă,
Poveste tristă, de boem,
Cum în noian, se curmă.

Eram..., rază de lumină,
Eram..., fluviu care taie,
Din izvoare, până-n zare,
Șesuri, ca să vie ploaie....

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Astral!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Ai adus-o cam..., astral,
Îți va zice, un banal,
Când ai aripi de Pegas,
Sari un haos, într-un ceas.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

E numai zbor !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Iubire, tu, numai candori,
Și dor, în inimi, semeni,
Dar vai, azi, trebuie să mori,
Cum mor, atâția oameni.

Iubire, știi, e greu să dregi,
Natura..., învechită-n legi,
„ Ba știu, că trebuie să mor,
Dar, visul meu, e numai zbor ”.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie