Poezii de Constantin Obadă despre Poezie, pagina 4

931 poezii de Constantin Obadă despre poezie

Constantin Obadă Poet și actor român

Eu trudesc!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Ca și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu, trudesc, ca fiecare,
Adevăr, să torn în stanțe.

Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi, de mâine,
Ca un soare, de alt soare.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Gândul omului!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Gândul omului,
uimitoarea lui...,
putere,
a silit mașina,
să-l asculte
și să scrie,
ca dela sine,
unul...,
din cele mai îndrăznețe...,
gânduri!

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Cibernetică !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

De când eram școlar,
am prins a stihui...,
gânduri,
Dar, niciodată,
n-am scris,
gândul pur.

Când îl citeam,
în ritmul slovelor,
părea..., un străin,
palid și rece,
frate..., vitreg,
gândului pur.

Dar...,
oameni...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Risipire !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Fum pierdut, în larga zare,
Zboară anii tinereții.
Eu mă uit, cum bat din aripi,
Frumuseți, ce pier la soare.
Eu mă uit, cum trec din zare,
Și se pierd, mereu, în zare,
Albe păsări..., călătoare.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

E toamnă !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

E toamnă tristă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.

Pe strat de frunze ruginiu,
Aleargă dorul vieții, viu,
Plouat, cu raze de amor,
El vede vremea..., fără nor.

E toamnă,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Scara lumii !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Fantezia, toarce vise,
Lungi, din caierul gândirii,
O-mpletire..., de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.

Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț, în spuma glumii,
Când, cu sârg, din soare epic,
Pun fuștei, la scara lumii.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Roșii steaguri!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Glasuri, cânturi,
Dați avânturi,
Pe pământuri,
Glasuri, cânturi,

Blânde mame,
Dospiți poame,
Sub năframe,
Blânde mame.

Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.

Glasuri, cânturi,
Dați...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Când...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Când ascult, un oarecare,
Cu grai dulce și subtil,
Joacă-n unde, sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.

Când îl văd apoi, la treabă,
După colț, cum joacă șah,
Tremurând, vicleană barbă,
Sub turban de padișah.

Când mai văd, cum...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Chiar dacă...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Chiar dacă vântură ninsori,
Și pier, în noaptea vieții,
Renasc cocoș și sun în zori,
Cântarea dimineții.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Cu dulce grai...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Cu dulce grai, în ritm sprințar,
Alin, necazuri și amar,
Seninul faptelor, mereu,
Îl strâng din tulbur heleșteu.

Iubiri mărunte risipesc,
Și grabnic, alte încropesc,
Din car de minte, potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Aburesc copiii colinde !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Ca o febră recurentă,
Zorul, bântuie în zile,
Lumea, măsoară atentă,
Verbul trecerii în file.

Aburesc copiii colinde,
Măiestrite-n limbă clară,
Bucuria țării prinde,
Un contur, de primăvară!

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Vrei ?

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Vrei, strălucirea unui gând?
Fă-ți trepte-n timp, cu timpul,
Urcându-le încet, pe rând,
Poți cucerii..., Olimpul.

Dar, de se-ntâmplă ca să cazi,
Din piscul înălțimii,
Tot ești pădure, grea de brazi,
Și căpriori, mulțimii.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Eu..., sunt !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Eu...,sunt stingerea eternă,
Mugur vin și toamnă plec,
După iarna grea, ori cârnă,
Bucurie, iar petrec.

Eu..., sunt setea de mișcare,
Nervul, pulberii stelare,
Lună - moarte - viață - soare,
Om etern, în calendare.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

A plecat...

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Cântecele, mor pe masă,
Cobza, doarme colbuită,
O tăcere grea, apasă,
Struna, veșnic plumbuită.

A plecat demult, bătrânul,
De un veac, doarme sub stâncă,
Când și când, oftează scrinul,
Fluierul, mai plânge încă.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Iarna sură !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Iarna sură, sună parcă,
Zarea lumii, cât cuprinzi,
Tăinuite ape-n arcă,
Prind lucire, de oglinzi.

Noapte-n ele, clar, reflectă,
Cerul, plin de licurici.
Gerul, arde ca o sectă,
Capul unor venetici.

Aburi mulți, ies sub...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Plăceri !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Îmi place s-aud, cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud, cum șuieră vântul,
Când stau la căldură, cu dragostea mea.

Îmi place să tai, talazuri mărețe,
Furtună să fie și eu, marinar,
Îmi place să tai,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Eu sunt cărarea !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Eu sunt, cărarea unui deal,
Ce suie către munte,
Ecou, zorit de ideal,
O trecere, pe punte.

Eu sunt, argintul unui val,
Sclipire scurtă-n zare,
Din universul meu, banal,
Un cânt, în lume sare.

Eu sunt, norocul unui ins,
În...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Stele... adorate!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Cu o cosmică aliură,
Inchin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Tocmai de la polii arctici.

Multe stele cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc niscai octave,
Cu o pană sidefie.

Unii, prind cu artă fluturi,...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Floarea gheții !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Gerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.

Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie

Farmec !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Bolta nopții, ciuruită,
Pe la margini, cu sticliri,
Mișcă luna, îndrăgită,
Cheamă dor, către iubiri.

Raza ei, cu aur leagă,
Flori tăcute, de mărgean,
Când, cu grație pribeagă,
Farmec, picură-n ocean.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre poezie