Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce, oh...,Doamne dar de ce,
Nu sunt natură-n orișice?
Să vină timpul când să plec,
Dar și mor acum să reîncerc....
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCu două mâini am tot săpat,
La temelii de vremuri,
Și cu sudori am tot udat,
Ca tu să nu mai tremuri.
Din grele nopți cască lumină,
Să leg cu noi apoteoze,
Vieții visuri de grădină,
Și munților cântări mai roze.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăO dulce bunicuță, mi-a spus că în iubiri,
Mor visele urâte, și zmeii și satiri,
Că basme leagă viața și viața leagă basme,
Că toate-s amintiri deși întâi fantasme.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăPrivirea mea tremurătoare,
Când curgi din ochi scară-n adâncuri,
Când cauți vieții o cărare,
Tu luminezi și șes și smârcuri.
Dar azi în jurul tău puțini,
Când cați în stepe mute mlaștini,
Când cați din mări în ritmuri flori,
Tot...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăLumina mea tremurătoare,
Ca apa scormonind adâncuri,
Animă vieții o cărare,
Undind ades în șesuri smârcuri.
Dar jarul tău arde potaia,
Și stepe triste prinde-n cătini,
Când aduce lumii ploaia,
Și cântă dulce din noi cetini.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăPrind a înțelege, simfonia ploii,
Când în ziduri bate când striază geamuri,
Prind cum trece setea la carul nevoii,
Ca s-ajute norii care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăMartore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică dar nouă dimineață,
C-o rotire de lumini stelare,
Cugetarea mea acum învață,
Că viața nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăLumino tu tremurătoare,
Ce curgi din ochii mei 'n-adâncuri,
Când cați vieții o cărare,
Îmi luminezi și șes și smârcuri.
Tu arzi cu jarul tău potaia,
Ce calcă-n stepa mută spinii,
Când de pe mări tu picuri ploaia,
Tu germinezi...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăTimpul-n trepte parcă urcă,
Valea lumii mai adâncă,
Când îl văd suind pe maluri,
Când îl văd venind din valuri.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind viața-mi la mare,
Timpul pare-o veche scară,
Vechi prezent și nou sub soare.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCine știe drumul lung către a fi?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine-mi leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează viața că nu-i moarte?
Cine știe poate findcă nu cunoaștem,
Ar fi mult mai...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăAșa ne știe lumea și mâini o să admire,
Cum zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Desțelenind pământuri, stând bine cu vecinii,
Sădim cu timpul...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăPatimi grele, doruri, vise,
Gânduri crude, neprecise,
Valuri minții, grăiri line,
Vise vii și vise stinse,
Toate trag nădejdi de-abise,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăMartoră stă streașina de casă,
Umbră din a umbrelor visare,
Prelungirea vremurilor lasă,
Basmul ei demult trecând uitare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad tremurătoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Dinspre ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăMartore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetarea mea tăcută-nvață,
Cum că viața nu-i decât...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCând curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite.
Când m-afund în rai de vise,
Și pradă cad melancoliei,
Din nebuloase de abise,
Renasc în cântul ciocârliei.
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăUn paradox îmi pare viața,
Ca apa mărilor ce-ngheață.
Miracolu-i la suprafață,
De-ar îngheța din fundul mării?
Fericită-i apa vieții,
E ca marea când îngheață,
Morți am fi în arca gheții,
De-ar fi fundul suprafață.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăSărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă.
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cerc, care te curmă.
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăDe stele și comete,
Cum tremură-n tării,
De sori ce au pereche,
Mai poți acum să scrii?
De când e viața minte,
De toate s-a tot spus,
În tomuri de cuvinte,
Cum stau când jos când sus.
De cerul care pică,
Disimulat în noi,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăDe stele și comete,
Cum tremură-n tării,
De vise deochete,
Din lungi călătorii,
De sori cum au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,
Și Doamne câți o știu,
De când e viața minte,
Mereu spumos s-a scris,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăPăreri subtile-n haină nouă,
Golesc conturi de viață,
Cum soarele pe-un câmp de rouă,
Din morți slăviți tristă paiață.
Poezie de Constantin Obadă despre viață
Amestec anti-cancerigen de miere, polen, propolis și lăptișor de matcă
