Într-o zi, prin asfinţit,
Şoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.
El intrase pe furiş,
Strecurat pe urdiniş,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică şi puţină,
Pe când el, hoţ şi borfaş,
Lângă ea-i un...
În pădurea de la Strungă
Sunt de cei cu puşca lungă
Care dau chiorâş la pungă!
Sunt de cei ce-mpuşcă-n lună,
Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună!
Fă-te-n laturi, măi creştine,
Dacă vrei să mergi cu bine,
Să rămâi...
Ah, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte; amorul meu;
Zăpada sânului eu am furat-o,
Pe ea mi-am răcorit suflarea eu;
Ah, unde eşti, demonico, curato,
Ah, unde eşti să mor la sânul tău!
Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică...
Noi, am crezut, în șerpi cuminți,
Când s-au jurat, că n-au venin în gură,
Ades, am fost, mai buni părinți,
Străinilor, cu drept, la-nvățătură.
Zburdau în funcții, șerpii toți,
De bine, au crescut, ditai balauri,
Dar, la răstriști,...
De ce..., ne amăgim, cu cât ne înmulțim,
Ființa noastră bună, cu zeci de surogate?
De ce..., gțndiri, tratăm, cu un sever regim,
Să suferim de frică, iubind, din lașitate?
De ne mai amăgim, cu temple din iubiri,
Un haos, ne pândește,...
Din lupte-am prins, clipa-nălțării,
Și-n stol, cu alte mai betege,
Am rostuit, altare țării,
Și omeniei..., altă lege!
Eroi, cu chipuri istovite,
Nocturni pândari, pe căi alpine,
Noi, n-am furat de foame vite,
Nici fete-n drum,...
Să vorbim de nebuloasă, de-nceputurile vechi?
De dureri care și astăzi ne mai sună în urechi?
Să vedem iarăși în față, șiruile-a mii de robi,
Cum deasupra lor mai cată, să-i sugrume, neam de corbi,
S-ascultăm din nou chemarea, unora,...
În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,...
Cine trece-n Valea-Seacă
Cu hamgerul fără teacă
Şi cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!
Şapte ani cu voinicie
Şi-a bătut joc de domnie
Şi tot pradă ne-ncetat,
Andrii-Popa, hoţ bărbat!
Zi şi noapte, de călare,
Trage...
Pe cei munţi pustii, sălbatici,
Din Lombardo-Veneţie,
Unde noaptea în orgie
S-adun demonii lunatici,
Hoţi de moarte doisprezece
Stau în rond sub vântul rece
Care şuieră şi trece!
Focul cerului s-aprinde,
Urmărit de groaznic...
Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.
Ce să mai cânt, când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă...
În ţara mea, paradoxal,
Hoţia-i sport naţional,
Iar cel mai mult, ştiu şi votanţii,
Azi fură tocmai guvernanţii.
