Dar primăveri... 2
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Dorința patimii ascunse,
Mai stăruie în vechi șarade,
Dar primăveri care-o ajunse,
Umbresc și umbra-i care scade!
Dorința patimii ascunse,
Mai stăruie în vechi șarade,
Dar primăveri care-o ajunse,
Umbresc și umbra-i care scade!
Când tânăr suferinți-i tu cazi pradă,
Speranța ta mai crede-n leacul vieții,
Dar cum și noul leac e o șaradă,
Începi să strângi în sinea ta blesteme!
Acei ce-nvață că rămâi iubirii,
Chiar dacă toate-s împotriva firii,
Nu-i crede...
Cine arde doruri vieții,
Și le-nvăluie-n sublim,
Leagă zorii dimineții,
Nopților când ne iubim!
Cine gânduri leagă vieții,
Din visări visând hoinar,
Prinde-n arca tinereții,
Visul lumii planetar!
Cine știe dintr-o mie,...
Din zări prelinge primăvara,
Subtile mantii aurii,
Și dintre brazi sună vioara,
Visării noastre poezii!
O lume crudă se desprinde,
Din coapse de necunoscut,
Cum fața viselor întinde,
Dorinți spre cel ce i-a plăcut!
Oricând...
Te intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă!
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă cufunde în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Și vin spre tine... Poezie!
Visul gândurilor pure,
Trage-n cumpăna dreptății,
Cine știe să-l îndure,
Soarbe marea libertății!
Legea mișcă legi ecluze,
Strălucite-n valuri clare!
Îndrăgită-n ritm de muze,
Sună-n noi din vis cântare!
Dorinți și patime ascunse,
Mai cearcă poarta-n pari cum șade,
Dar primăveri care-o ajunse,
Umbresc și umbra-i care scade!
Am început iară o filă,
Râvnită-n gânduri lapidare,
Tiranică și fără milă,
O vreau sunând numai vioare!
Deaceea-mi curg lumini de tonuri,
Cascadă înspumându-mi fluviu,
Căci nu mă sting vechimi de tronuri,
Ci scapăr a etern Vezuviu!
Steaua norocului meu,
Stăruie-n necaz mereu,
Cine-o soarbe din fântâni,
Plânge luni și săptămâni,
Cine-o soarbe din priviri,
Nu s-apuce de iubiri,
Cine-o pune la condei,
Are parte de mișei,
Cine-o pune la actori,
Moare-n an de...
Din lumea miilor de stele,
Căzute-n valuri, moarte-n prund,
Eu vin prin sita vremii mele,
Comori ce încă mai ascund!
Mi-i gândul oază călătoare,
Prin lungul largului astral,
În fice pom scântei-un soare,
În fice ram un ideal!
Din necuprins cuprinde-o rază,
Nemuritorul gând banal,
S-aprindă-n cer când înoptează,
Abisul pur în ireal!
Mi-i...
Altarul iscusirii noastre,
Topește-n râvnă zgura vremii,
Ca toate zările albastre,
Să-nece gura anatemii!
Credința visurilor noastre,
O leagă-n ritmul nemuririi,
Ca strălucirea unor astre,
Pioase legilor rotirii!
Altarul...
Prea dormeai pe pat de stele,
Mândră radiind candoare,
Ca să nu trezești acele,
Omenești ispite clare!
Prea dormeai de-o veșnicie,
Rece, picurând mistere,
Nopților nimicnicie,
Lumii vechi slabă putere!
Primii pași sublimă...
Dumbrăvi de gânduri arcuiesc,
Altare-n vaste curcubee,
Fugerător întrezăresc,
Olimp suind din vechi bordeie!
Profet sfioaselor iubiri,
Săgetător precoci din zmee,
Eu leg eternelor simțiri,
Altar uman din curcubee!
O, Wallensteini ai vremii mele!
Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când scăpărați senin din stele,
Reflex din bine să nu geamă!
Idei adesea omenoase,
Scăpate patimii viclene,
Aduc răceala morții-n oase,
Și mii de lacrime în gene....
Din suflete curg chihlimbare,
Sporind cu doruri vii natura,
Cum elixire din umbrare,
Setoase umplu-n gol măsura!
Din suflete fără conture,
Credinței zugrăvind altare,
Va crește poate-acea pădure,
Nuntind speranțelor cântare!
Vremea troienește drumuri,
Oglindite-n gânduri clare,
Cum se pierd adesea râuri,
Ce străbat până la mare!
Tulburate visuri seacă,
Cetățui de ani lumină,
Când cu umbra lor săracă,
Mai îmbracă vreo ruină!
Nici iubirea nu mai...
Destinde bolta om destoinic,
Cu albăstrimi din tulburări,
Și iscă-n tot ce-i nestatornic,
Esența marii cugetări!
Căci fulgerând catapeteasma,
Cu suflete de oamneni buni,
Tu picuri veacului agheazma,
Ce din iubire o aduni!
Mi-i dor de cumpăna fântânii,
De scârțâitul ei prelung,
De vorbe care dau românii,
Când revederile s-ajung!
Mi-i dor de târgul care încă,
Mai poartă dranițe de brad,
De cântăreți slujind în luncă,
De ape bulbucate-n vad!
Mi-i...
Mai moare-n dorul meu o floare,
Aceiași poate în fond mereu,
Dar eu mai sper o reluare,
Din primăvara altui eu!
Chiar toamna asta cumsecade,
Deși-mi surâde a noroc,
Din strălucirea ei mă scade,
Grăbind încet al meu soroc!