Ciocoiul!
Caiet Nr. 1 - Poezii 1951
Lasă greul vieții tată,
Dă-l la naiba de ciocoi,
Pune mâna pe lopată,
Hai cu mine la război.
Să zdrobim întâi dușmanul,
Care bate la hotare,
Și ne-om răfui la anul,
Cu ciocoiul pe ogoare.
Lasă greul vieții tată,
Dă-l la naiba de ciocoi,
Pune mâna pe lopată,
Hai cu mine la război.
Să zdrobim întâi dușmanul,
Care bate la hotare,
Și ne-om răfui la anul,
Cu ciocoiul pe ogoare.
Vezi tu tovarășe furnalul,
Cum duduie în cincinal?
Aici mai aprig fierbe-oțelul,
Mai repede ca Bistra-n val.
Uzina pare-aici în noapte,
Un post de luptă-naintat,
A cărui brațe acum poate,
În schimbul doi le-a încleștat.
Și...
Pe strada unde locuiesc,
Au înflorit castanii.
În floarea lor, întrezăresc,
În viitor, cu anii...
A fost odată. Am îndurat,
Și chin și umilință,
Și noaptea vieții de argat,
Cu aspră suferință.
A fost odată. În neguri,
Acum pe tot o cheamă,
E viața solului răpus,
Cum o dorea stăpână.
Noi biciul l-am simțit ades,
În...
Așteaptă-mă diseară-n crâng,
Ori treci bădăță pe la poartă,
Și vezi-mă de râd ori plâng.
De-oi râde veselă pe-afară,
Te du voios, dar ocolește stâna.
De-oi plânge cum plângeam aseară,
Așteaptă, pân' răsare luna,
Și de-oi putea, cu...
C-o moarte vieți-i sunt dator,
C-o moarte, fiecare,
Dar cât trăiesc pentru popor,
Să cânt, să lupt, cu-nflăcărare.
În viața asta, nu mi-i dat,
Să trec nepăsător,
Ci gândul meu înaripat,
Să fie șoim, în zbor înalt.
Scriitorul trebuie să fie un deschizător de drumuri noi,
El, trebuie să fie cu un pas înaintea vremii sale.
Scriitorii care învață de la viață, și scriu pentru ea, rămân nemuritori.
Cei care procedează altminteri, se pierd în negura vremurilor.
Pe strada unde locuiesc,
Au înflorit castanii.
În floarea lor, azi deslușesc,
Trecutului, toți anii...
Pe ulița mea, până ieri,
Tăcută și pustie,
Nu înfloreau nici primăveri,
Nici raza bucuriei.
Pe-atunci, în poarta ei...
Hai s-o cântăm tovarăși, această zi de iarnă,
În care bucuria, ne-a încolțit în prag,
Această zi măreață, în care monarhia,
Strivită pe vecie, căzu sub roșu steag.
Stătea monarhul țeapăn, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i...
Din Tomis, am plecat spre larg,
Cu nava noastră: „Libertatea”,
Și cu „Dreptatea” la catarg,
În drum, uimim străinătatea.
Drapelul rășu-nvolburat,
Stindard victoriilor țării,
Ca un mesaj îndepărtat,
Străbate larg, cuprinsul zării.
Tainică, odihnitoare noapte,
Vin' durerea de mi-o frânge,
Să n-audă zvon și șoapte,
Biata inimă, ce plânge.
Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Doarme vântul liniștit,
În frunzișul singuratic.
În anii grelelor răstriști,
Făclie-ai fost în noapte,
Tu-i îndrumai pe comuniști,
Spre zări mai luminate.
De când dacii și romanii zămislit-au astă lume,
Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima...
Era o liniște la școală,
Cum rare ori o întâlnești,
O liniște, patriarhală,
Din o mie una de povești.
De unii oameni, trebuie să te ferești mai rău ca de lupi.
Mai rău ca de lupi, trebuie să te ferești de oameni.
Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Vânatul doarme liniștit,
În frunzișul singuratec.
Truditorii de pe câmpuri,
Viselor acum sunt pradă,
Câte-un câine, în răstimpuri,
Curmă liniștea-n ogradă.
Era în vară. Ce frumos,
E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod...
La-nceput a fost cuvântul!
A spus unul din poeți.
Eu, vă spun că începutul,
A fost chinu-acestei vieți.
Cum ar fi putut să fie,
Începutul un cuvânt,
Când o viață, încă vie,
Nu ieșise din pământ?
Cum să poată, o ființă,...
Când palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.
Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...