Printre diminețile mele din care ies zilnic cu pași programați și printre puținele lucruri pe care le mai am sunt mulți prieteni care-și storc transpirația ca pe niște coșuri la pubertate spunându-mi că mă iubesc apoi se retrag într-un petic de...
și această dimineață
cu chipul tău drag pierdut în vis
pentru a fi găsit aici
deasupra ceștii cu cafea
poate cu noapte, cu lapte
iarna hoinărind fără tihnă printre blocuri
și sunetul unui tren care a plecat la opt fix
spre viață cu...
Se întâmplă să cazi în propria-ţi genune avântându-te într-un cer prea albastru şi toate păpădiile acelea de stele se desfac şi alunecă înaintea ta şi în urmă închizând afară o lume în care ai fi avut dreptul să exişti doar mergând trăgând după...
cu ochii mari și zâmbet întrebător
mă știi tu, oare? mă știi tu, oare?
întrebător mereu și
plin de-o fericire
care se voia găsită
numai de mine, numai cu el
veșnică iubire
a rămas să-mi fie
ei au venit apoi în viața noastră
cu veșnică...
tu ai văzut tăcerea
și ai spus alung-o
lasă-mă să ajung
tăcerea din visul acela
s-a spart în dimineața de ziua mamei
cu glasul ei de mamă și inima ei de mamă
a spus să ai drum bun
după câteva stații, autobuzul s-a oprit
n-a mai vrut să...
De ani eu moartea port,
De ce mi-e vorba sacă,
De ce mi-e ochiul mort?
De ce pustiu mi-e capul,
Viața într-un fel?
Şi tu... tu ești aceea
Ce mă întrebi astfel?
Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,
De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.
Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi...
Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza...
Cu Niniţa-n gondoletă
Când mă primblu-ncetişor,
Trecătorul din Piaţetă
Ne priveşte-oftând de dor,
Atunci cerul se-nsenină,
Lucind vesel l-amândoi,
Ş-Adriatica s-alină,
Se alină pentru noi.
În laguna de ne place
A pluti pe-a...
În zadar vuieşte Cerna şi se bate
De-a ei stânci măreţe, vechi, nestrămutate,
Şi-n cascade albe saltă pe-a lor sân...
Apa-i trecătoare, pietrele rămân!
În zadar şi anii s-adun cu grăbire,
Trecând peste inimi ce-au gustat iubire!...
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios...
Trei călători fantastici cutreieră pământul:
Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.
Unul dă viaţă, altul dă moarte, aparând,
Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.
Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,
Ca soarele de vie, ca...
A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârșit?
Ori soarele din cer luându-l
L-ai dus în mâini la asfințit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înălțau iubiri cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii
În brate fulgerul purtând?
Ai...
Car nămol cu o căldare
La femeile care fac nudism.
În tinerețe aveam o părere mai bună
Despre femei;
Dar trebuie să facă cineva
Și treaba aceasta.
Ele nu se mai feresc de mine
Ma numesc "cel care aduce nămol"
Și-și vad înainte de...
Cu toate ca se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat și trist
Pentru ca nu știa ce-i lipsește.
Atunci Dumnezeu a confecționat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Și primului om atât de mult i-a plăcut aceasta minune
Încât chiar...
Cei mai dezinvolți – actorii!
Cu mânecile suflecate
Cum știu ei să ne trăiască!
N-am văzut niciodată un sărut mai perfect
Ca al actorilor în actul trei,
Când încep sentimentele să se clarifice
Moartea lor pe scenă e atât de naturală,...
Gata de lansare
poetul se dezbracă
care pe care
și artă și arcă
Poetul se dezbracă
poetul se scufundă
sub ceruri parcă
undă sub undă
Poetul se scufundă
care pe care
viața-i o rundă
gata de lansare
Poetul se...
Kilometrul dacă-i antic
nu mai este kilometru
când la poezie-s paznic
nu-s Pavel nu-s Petru
Nu mai este kilometrul
care-a fost totuși odată
pălăria mea cu fetru
părea steaua spânzurată
Cine-a fost totuși o dată
doar la poezie-i paznic...
Vino, fiule, cât văd viaţa
Şi ia cuvântul acesta
Când vei trece şi tu Râul
Să-l dezlegi
O singură dată.
Lumina din cuvânt
E sufletul cel mai adânc,
Viaţa din cuvinte
Flacără fără pereche
Renaştere de lună,
Zodie-nţeleaptă,...
