Am trecut, de mine tot, gonind durerea,
Am lăsat, necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațul tânăr de bărbat.
Știu, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu mi-i dat, cât veacul, poate, să trăiesc,...
Poezie de Constantin Obadă despre amintire, filozofie, bărbat, siguranță, tristețe, durere, infinit, vreme, lașitate, tinerețeDe ce..., mi-i dorul o schimbare?
De ce..., schimbări mă dor profund?
De ce..., eterna întrebare?
De ce..., aceleași vis rotund?
Aș vrea planetei, o schimbare!
Din sferică..., în alt model!
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul...
Poezie de Constantin Obadă despre infidelitate, schimbare, ură, întrebare, dor, moarte, noapte, lună, vis, viațăIar cântă cucul, în livadă,
Iar stau tăcut, muncit de vis,
Ca un erou, dintr-o baladă,
Care iubind..., a tot ucis!
Eu îl ascult, cu ochii minții,
Și văd, iubirea mea, curată,
Cum plânge-n vălul suferinței,
Eterna dragoste, de...
Poezie de Constantin Obadă despre eroism, grădină, iubire, tăcere, față, ochi, vis, zi de naștere, poezieBalada mea, balada ta,
Balada..., tuturora,
Adeseori, în cumpeni sta,
Să cânte..., Aurora!
Dar, nu-i de vină, nici un ins,
Din cei..., ce nu știură,
Ci toți acei, ce au prelins,
Neliniște..., și ură!
Din Mai-ul, veșnic...
Ne curg în vene, vreri de ieri,
Și-n vise, gând, săgeți străbune,
Ne arcuim din primăveri,
Vibrare vie-n vremi mai bune!
N-atingem culmea înălțării,
Nici stele-n trepte, dac-am pus,
Căci alte vin, din larg visării,
Să urce-n sus,...
Din clipe triste, sare-n vis,
O..., stranie chemare,
Ca vatra, unui gând deschis,
Nevoii de..., uitare!
Dar, clipele se bat în vers,
Cu visul meu..., din urmă,
Îndrăgitor de univers,
Tristeții, care-l curmă!
Dar, când iubire,...
Așa ne prinde, setea morții,
Când, rătăcim dup-o femeie,
Ne ogoim gândirea, sorții,
Cu vis de ploi, și curcubee!
Și-am vrea să bem, din vreo fântână,
O apă vie-ntinerită,
Dar, anii toți, ne cad din mână,
Goniți, de-o clipă fericită!
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, cugetare, ploaie, femeie, apă, moarte, clipă, vis, poeziePlaneta vie-a lumii noastre,
Sclipește-n depărtări astrale,
Candori spoite, zări albastre,
Ce par visate, ideale!
Dar cînd o vezi, ce greu respiră,
Din fumul neroziei noastre,
Oricât i-am mai cânta din liră,
Ea strânge-n farmece,...
Dogit, în umbre solitare,
Amorul, cată păpurișuri,
Să umple-n goluri, și-n uitare,
Pustiul lui, cu verzi desișuri!
Dar, oricât bate-n doage sparte,
Să lege fire, tinereții,
Din papuri, curg visări deșarte,
Înnoitoare-n roi,...
Ascultă..., cântul meu pribeag,
Pe unde noaptea se strecoară,
Să mai revăd, acel meleag,
Unde-a iubit întâia oară!
Ascultă-i..., zbaterea de-o clipă,
Cum sună iar, aceleași vise,
Cum mai întinde o aripă,
Să zboare iar, peste...
Seninul pur, din zări albastre,
Le-ai picurat nădejdii noastre,
Iar nopți smolite, cu ranchiună,
Le-ai limpezit, cu clar de lună!
Cu spor din fapte și din carte,
Ne-ai primenit gândiri deșarte,
De ne mândrim acum, în lume,
Doar...
Poezie de Constantin Obadă despre mulțumire, comunism, puritate, armonie, fapte, fericire, sublim, omenie, noapte, iubirePe argintul vremii, urc și eu, discret,
Știu că am în slove, farmec de poet!
Tânguioasa cobză, sună a dogit,
Cât mi-i dragă lumea, mie-s îndrăgit!
Dar de ce, privirea plânge, când eu râd?
De ce, stau pe gânduri și tresar, oftând,...
Poezie de Constantin Obadă despre artiști, moarte, farmec, poeți, vreme, timp, cugetare, lume, viață, poezieDin epoca de piatră, ascult un cânt barbar,
Cum șlefuiește steiuri, cu urme de ghețar,
Și-n vaduri înspumate, ca din infern de ape,
Ascult vibrante harpe și doine, mai aproape!
Cântarea omenirii, e-o lungă șlefuire,
Pierdută în dorințe,...
Poezie de Constantin Obadă despre împlinire, pietre, uitare, vis, moarte, clipă, iubire, lume, poeziePurtăm, umanizați, o fiară,
Pe care-o etalăm, subtili,
Uitând, că sinea-i, solitară,
Mocnește-n spuza ei, trotili!
Și ne mirăm, când din suplețe,
În mediul pur și ambiant,
Aceleași patimi, hrăpărețe,
Le iscă, parcă, din neant!
În sinea vremii mele-nscriu,
Lângă cei mulți, un cântec viu,
Lângă semeți, sporind-ui zorul,
Armonios, slujind poporul!
Lângă imensități de viață,
Care, iubiri de om, ne-nvață,
Lângă iubiri, din largul firii,
Înnoitoare-n salt,...
Natură, pururea țărână,
Amorfă, rece, solitară,
Din tine vin, spre tină mână,
A lumii ierni, spre primăvară!
Tu, ai ivit cândva, minunea,
Când totul era, frământare,
Când s-antrupat, în om, genunea,
Și tot ce-a fost și e, sub...
Se face zi, când sprinteni, zorii,
Descătușați, din vechi amurg,
Trag iară, carul aurorii,
Prin vadul orelor..., ce curg!
Se face zi, din cea eternă,
Căci noaptea, nu-i decât o gară,
În care ziua, dor de pernă,
Adoarme-n vise,...
Iubirea mea..., mai speri sedusă,
Cântarea ultimei visări,
Când, prăfuită, ca o turmă,
Te vei scălda, în depărtări!
Iubirea mea..., tu, mori din clipa,
Visată-n unică sclipire,
Căci porți în tine, toată crima,
Durerii noastre, din...
Iubirea lumii, către moarte,
Seduce-n cale mii de vise,
Melancolii, ce curg, deșarte,
Din lacrimi, roi, spre zări deschise!
Destinul, mi-a strigat la poartă:
„ Nu sta în casă, om nevolnic,
ci ieși în lume și deșartă,
Destoinicii...
Poezie de Constantin Obadă despre destin, acasă, casă, jocuri, lacrimi, vis, nume, lume, moarte, iubireÎndrăgeai, atât de mult,
Dragostea de oameni,
Astăzi, când te mai ascult,
Cu..., Satana semeni!
Ce frumos, cântai, demult,
Dulce farmec, vieții,
Astăzi, când te mai ascult,
Simt..., tristețea feții!
Îndrăgeai, atât de mult,...
Poezie de Constantin Obadă despre tiranie, diavol, tristețe, iubire, farmec, omenie, frumusețe, sfinți, oameni, simț
