E iarnă iară pe la noi,
Iar spulberă omătul,
Iar mă încântă, zile moi,
Iar uit, că mor, cu-ncetul!
E-o vreme de mister albind,
Iar, dorul tinereții,
Mă cheamă iară, să colind,
Cărarea, fir al vieții!
E iarnă iară pe pământ,...
Nici ploaia, nici vântul,
Ce bat pământul,
Nu șterg cuvântul,
Ce-n fie cântul,
Umanității,
Înnobilând-ul,
Cânt libertății!
El ni-i crdința,
Scrisă pe flamuri,
El ni-i ființa,
Stîpână pe neamuri,
El e cuvântul,
Viteaz...
Poezie de Constantin Obadă despre cuvânt, libertate, moarte, scris, ființă, eternitate, pământ, flori, grădină, visDuminica, nu-i sărbătoarea lenii,
Ci visul muncii-n sete de adaos,
Credința lui, spoită de milenii,
C-o dulce încântare, de repaos!
Duminica, e-o trecere pe punte,
Oricât am bea, cinstind, fără repaos,
Căci nunți, ce trec în leagăne...
Poezie de Constantin Obadă despre băutură, armonie, eternitate, vis, credință, jocuri, lacrimi, noapte, lume, viațăIeri, eram lumea de mâine,
Azi, suntem, lumea de ieri,
Ieri, zburam în zări senine,
Azi, zburăm spre nicăieri!
Ieri, purtam în ritmul străzii,
Sprinteni, veacul în spinare,
Azi, stăm tribuni parăzii,
Nimbi, de glorii și uitare!...
La umbra sufletului meu,
Cresc flori de tei și crizanteme,
Ce sorb, c-un tainic curcubeu,
Fântâni, iubirii, mai devreme!
La umbra sufletului meu,
Cresc flori, cu sân de poezie,
Pe care le-ndrăgesc, mereu,
Cu patimi dulci, de omenie!
A doua zi, din cea eternă,
Înșurubată-n Univers,
Cu umbra nopții ne discernă,
Un început de an, în mers!
Și cum în mintea noastră, toate,
Le-nșurubăm, pân' obosim,
Ne trecem zile separate,
Și nopți visate că nu știm!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre minte, început, univers, zi, noapte, salariu, moarte, umbră, zi de naștere, viațăDatini vechi se trec cu anii,
Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!
Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!
Nu mai ninge...
Poezie de Constantin Obadă despre ideal, naștere, crăciun, bătrânețe, dumnezeu, povești, cer, copii, noroc, vechiLumina nopții terfelită,
De întunericul bastard,
Îmi pare-o doamnă de elită,
Ce doarme-n vise care-i ard!
Lumina vine și se duce,
În umbre, ades făr' să le știm,
Ooriunde-o fi, ea ne străluce,
O rază pală-n țintirim!...
Îmi pare că trăiesc pe-o mare,
În care valuri bat iluzii,
Furtuni când vin, abia-s în stare,
S-aline-n țărmi uitați confuzii!
Vechi amiral, eu stau la cârmă,
Sî-ntâmpin vremi ce au să vină,
Apoi le leg cu câte-o sârmă,
De gândul...
Poezie de Constantin Obadă despre puritate, adevăr, mister, minciună, vinovăție, uitare, durere, lume, bunul simț, simțPe străzi, am înțeles mai bine,
Mașini cum trec în zorul lor,
Că duc, în lumea care vine,
Un vast pustiu, nimicitor!
Și simt natura cum robește,
Gândirea veacului isteț,
Cum din lumină se umbrește,
Să-nceap-al evilor îngheț!...
Poezie de Constantin Obadă despre mașini, inteligență, cugetare, bine, natură, oameni, moarte, bunul simț, simțDin toate-i om, spre tot ce-i om!
Cum pomii vremii, din semințe,
S-au dat cu vânturi, tot în joacă,
De s-au ales ei cei mai falnici,
Mai drepți, mai buni, și mai ornați,
Din soare mult, din apa mării,
Tot astfel omul s-a tot tras,...
Să vă-ntreb: câți ani aveți?
Să vă spun, câți am eu bietul?
Totul e, să mai puteți,
Și să pot juca, cu dreptul!
Să vă-ntreb: Mulți ani aveți?
Eu zic, să poftiți pe stradă,
Oricât sunteți de poeți,
Anii, tot au să se vadă!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre poeți, artiști, dezastru, plăcere, primăvară, eternitate, pământ, poezieCel mai aproape de Natură,
E tot cel gârbovit de boală,
Duioasă, dacă-l mai îndură,
E semn, că-l ține-n mare fală!
Cel care, însă, o sfidează,
Când, sănătos, nu se îndură,
De chipu-i, și-o desfigurează,
E mai departe..., de...
Criticați-mi poezia,
Criticilor, dacă vreți,
Mie-mi place fantezia,
Când, se leagă de poeți!
Bun din fire, vă dau pace!
Criticați, cum se cuvine!
Poezia..., tot nu face,
Nici prea rău și nici prea bine!
Cine, ctitorind o...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, critică, fantezie, poeți, rău, bine, ploaie, acasă, casă, paceCând țara ta, o tot străbați,
Poete, dăscălind cuvinte,
Nu-i ocoli, pe cei plecați,
Din vremi, aducerii aminte!
Când trec uitate, vechi povești,
Și bunul simț, iese din fire,
Menirea ta e să ivești,
Un cântec..., de tămăduire!...
Poezie de Constantin Obadă despre bunul simț, țară, dreptate, mamă, uitare, povești, poeți, noapte, poezie, vremeDin țara doinii, mă desprind,
Plăieș bălan de poezie!
De câte ori, sprințar colind,
Mai semăna-vei armonie?
Din arderi grele mă desprind,
Arcaș, cântării ideale,
Sprințar vestind, ca un colind,
Candoarea strălucirii tale!
Noapte-n parc, umbrit de ramuri,
Par, o umbră..., ce scânteie,
Chipul tău, prelins din geamuri,
Nestatornică..., femeie!
Vis măreț, din patimi strâmte,
Mi-ai surâs, cândva iubirii!
Unde-i fata..., ce presimte,
Nostalgia...,...
Poezie de Constantin Obadă despre melancolie, măreție, fericire, femeie, suferință, vis, noapte, umbră, iubire, fațăȚara, pare liniștită,
Dar, în suflete viteze,
Ura, crește neclintită,
Pe zidiri, cu metereze!
Dacii, iscusiți din fire,
Nu stau, roată lângă vatră,
Ci, din iarnă, făr de știre,
Căptușesc cetăți, cu piatră!
Decebal, urzește-n...
Poezie de Constantin Obadă despre țigani, eternitate, țară, români, ură, sânge, suflet, pietre, soare, primăvarăTotul e să fii..., prima-ntrupare!
Să te tragi legendă, unor neamuri,
S-aprinzi în suflete-ndurare,
Și în iubirea lumii, să miști ramuri!
Totul e să fii..., prima idilă!
Să îți iubești, aproapele de tine,
Să te apleci, cu dragoste...
De când mă duc, pe la spital,
Să-mi caut, vechea suferință,
Admir..., naivul ideal,
Că vindecarea-i cu putință!
Cum stau, cu trupuri vlăguite,
Într-o dogoare de Vezuviu,
Mulți sorb, cu buze pârguite,
Credinței lor, că beau din...
Poezie de Constantin Obadă despre suferință, ideal, muză, credință, tinerețe, vreme, frumusețe, poezie
