Copacii falnici mor în cercuri,
Când siluiți de vânturi tari,
Plesnesc ca legendare arcuri,
Strunite-n timpuri de barbari.
Nu cred că mor fără să știe?
Cât sunt de-ndurerați,
Nici că destinul nu-i îmbie,
Din șes să urce spre Carpați.
Copacii mor în scorburi afumate,
Ori smulși de vânturi,
Copacii mor pe înserate,
Desțelenind pământuri.
Dar oare mor cu-adevărat?
Poate numai aplecați,
Destinul i-a împovărat,
Să treacă chipul celorlalți.
Revăd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri de vedenii obosite,
Cum sinistre încă mai mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc cum tulbură ființa,
Cu pătimiri îndurerate.
Revăd altare...
Când vezi altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc îți tulbură ființa,
Cu alte mai îndurerate,
Când vezi...
Când văd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri pe ziduri obosite,
Din veacuri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze, tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate,
Când văd altare...
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, fum, ființă, credință, vis, noapte, lume, stele, soare, poezieEu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Le simt cum blânde mă mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic tulbură ființa,
Neprihănitelor surate.
Când văd altare,...
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, ființă, credință, noapte, bunul simț, simț, lume, stele, soare, poezieEu văd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri de veacuri obosite,
Din ziduri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate.
Atuncea cred că-n...
Eu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Ce sfânt și blind și lin mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic îmi redau ființa,
Neprihănitelor surate.
Eu văd altare,...
De tac altare-n glas de clerici,
Ori doruri ard din dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
Din praguri roase te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Ce tainic îmi roiesc ființa,
Neprihănitelor surate....
Poezie de Constantin Obadă despre răbdare, tristețe, cărți, uitare, ființă, credință, vechi, dor, poezieTristețea unor vechi biserici,
Simțirea noastră o mângâie,
Când prin altare fără clerici,
Adie-o boare de tămâie.
Când de la țărmuri verzi în larguri pleacă,
Odoare scumpe răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori ard nădufuri.
Nerăbdători prind toți câte-o timonă,
Teribili lupi să nu cedeze mării,...
Când de la țărm uman în larguri pleacă,
Odorul chipeș răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni, nădufuri.
Când plin de sine urcă falnic puntea,
E hotărât să nu cedeze mării,
Duioasa...
Când de la țărm uman în larguri pleacă,
Băiatul mamii răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni nădufuri.
Când plin de sine urcă dârz în luntre,
Are de gând să nu cedeze cârma,
Duioasa...
Când dorm altare-n guri de clerici,
Când doruri ard în dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
O simt din praguri cum mângâie.
Din fumuri iscodesc silința,
Neprihănită să arate,
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate....
Poezie de Constantin Obadă despre răbdare, tristețe, fum, credință, farmec, bunul simț, simț, vechi, dor, poezieTristețea unor vechi biserici,
O simți de intri cum mângâie,
Altare lungi fără de clerici,
Și fumuri blânde de tămâie.
Tristețea sfintelor biserici,
O simți din fresce tămâiate,
Tristeți sărută catedrale,
Prin fresci cu fețe tămâiate.
Multe nopți cu stele clare,
Mi-au fost triste felinare,
Multe zile roind soare,
N-au adus nici o cântare.
Multe doruri visătoare,
Mi-au pierit ca spuma mării,
Multe fețe-mbietoare,
N-au adus un preț răbdării.
Chiar norocul...
Multe nopți cu stele clare,
Mi-au fost triste felinare,
Multe zile roi de soare,
N-au adus nici o cântare.
Multe doruri visătoare,
Mi-au pierit ca spuma mării,
Multe fețe iubitoare,
N-au adus dulceață sării.
Chiar norocul...
Martoră stă streașina de casă,
Umbră din a umbrelor visare,
Prelungirea vremurilor lasă,
Basmul ei demult trecând uitare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminișuri cad tremurătoare,
Toate câte-au răposat aseară,
Dinspre ziuă se...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare, umbră, vis, acasă, casă, salariu, zi, zi de naștere, viață, soareLumi de streșini curcubee,
Umbresc chipuri visătoare,
Prelungind prin vremi să stee,
Strălucita lor candoare.
Cei ce n-au voit să steie,
Umbre prispei visătoare,
Prelungind vechi curcubee,
Zac în neagra lor uitare.
