Mi-i dor, de tine Crai bătrân,
Ce scrii istoria-n copite,
De spaima visului păgân,
Ce moare-n creșteri, nedospite!
Din faima ta, eu, reânvăț,
Armuri, în braț scăpărătoare,
Și cugetarea, mi-o răsfăț,
Mutându-mi vremea, mai la soare!
Nu pot să nu te-admir copile,
Nu pot să nu te înțeleg,
Și eu băteam acasă bile,
Și eu știam zmee să leg!
Aseară te-am visat dormind,
Pe visul meu de fericire,
Când respirând ca un colind,
Știam că-i doar o amăgire!
Și m-am trezit halucinant,
Ca o cometă fără coadă,
Și într-un hohot delirant,
Plângeam destinul tău, Obadă
Republica mea dragă, ești visuri de milenii,
Ce scânteiesc lumina spre zorile de mâine,
Ești tropotul de oșteni ce calcă ritmul lenii,
Ești sânul omenirii din leagăne de pâine!
Nu pot să scriu cu mâna stângă,
Dar dreapta o-ndrăgește fără margini,
Cum inima și țara, bat tot pe stânga,
Iubirea mea de oameni se adâncește-n pagini!
Visul gândurilor pure,
Trage-n cumpăna dreptății,
Cine știe să-l îndure,
Soarbe marea libertății!
Legea mișcă legi ecluze,
Strălucite-n valuri clare!
Îndrăgită-n ritm de muze,
Sună-n noi din vis cântare!
Dulce-i raza de lumină,
Răzvrătită către mâine!
Visul meu care-o alină,
E să-i coc din alge pâine!
Râuri duc în jos pâraie,
Umplând lacuri săltărețe!
Visul meu le cerne ploaie,
În câmpii când ard fânețe!
Vremea nobil-a...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, femeie, iubire, sublim, ploaie, vreme, lumină, viață, lume, steleTe intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă.
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă absoarbă în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Căci sper în tine poezie.
Te intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă!
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă cufunde în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Și vin spre tine... Poezie!
Ninge din nemărginire,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge cu deosebire,
Farmece de mai în țarini!
Ninge lin din plin alene,
Troienind focarul străzii,
Fulgi ușori clipind din gene,
Arcuiesc temple zăpezii!
Strălucita lor...
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, povești, iubire, noroc, frumusețe, vreme, moarte, cer, dor, viațăNinge din imperiul vremii,
Cel albit și fără margini,
Ninge-n toamna anatemii,
Primăveri să crească-n oameni.
Ninge armonii troiene,
Clinchete de zărvi în stradă,
Fulgi acum sclipind din gene,
Mâine-n zori vor fi zăpadă.
O...
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, primăvară, noroc, toamnă, oameni, vreme, moarte, iubire, vis, dorDin lupte-am prins, clipa-nălțării,
Și-n stol, cu alte mai betege,
Am rostuit, altare țării,
Și omeniei..., altă lege!
Eroi, cu chipuri istovite,
Nocturni pândari, pe căi alpine,
Noi, n-am furat de foame vite,
Nici fete-n drum,...
Poezie de Constantin Obadă despre morală, foame, hoţi, timp, eroism, națiune, faimă, luptă, dezastru, școalăSeara trage din păduri, somn pe zarva firii,
Pe un dor, în prag de vis, stau în drum iubirii.
În poeme umbre prind, raze mici plăpânde,
Pe când cerul arămiu, curge-n ape blânde.
Soarele străvechi altar, strajă de credință,
Lunecă mereu...
Poezie de Constantin Obadă despre artă fotografică, povești, stat, credință, noapte, rușine, poezie, somn, umbră, fericireDin zări prelinge primăvara,
Subtile mantii aurii,
Și dintre brazi sună vioara,
Visării noastre poezii!
O lume crudă se desprinde,
Din coapse de necunoscut,
Cum fața viselor întinde,
Dorinți spre cel ce i-a plăcut!
Oricând...
Poezie de Constantin Obadă despre declin, primăvară, cugetare, durere, natură, față, dor, lume, poezieSă zvârli cuvinte jignitoare,
Când oameni vin cu pâini și soare,
Să nu-ndrăgești iubiri de oameni,
Când tu te vezi că-n ei nu semeni,
E tot la fel cum toamna pomii,
Ar scutura din crengi atomii,
Când tu le-ai zice plin de sine,
Că...
Cine arde doruri vieții,
Și le-nvăluie-n sublim,
Leagă zorii dimineții,
Nopților când ne iubim!
Cine gânduri leagă vieții,
Din visări visând hoinar,
Prinde-n arca tinereții,
Visul lumii planetar!
Cine știe dintr-o mie,...
Când tânăr suferinți-i tu cazi pradă,
Speranța ta mai crede-n leacul vieții,
Dar cum și noul leac e o șaradă,
Începi să strângi în sinea ta blesteme!
Acei ce-nvață că rămâi iubirii,
Chiar dacă toate-s împotriva firii,
Nu-i crede...
Luceafăr viu sclipind de vremuri,
Profund pătrunzi de ne cutremuri,
Și-n armonii de valuri sfinte,
Robești simțirea mea părinte!
Luceafăr intuind din toate,
Lumini din lumi ce s-or socoate,
Tu vei rămâne-ntre luceferi,
Iubirea...
Poezie de Constantin Obadă despre naștere, zi de naștere, geniu, minune, sublim, oameni, iubire, soare, poezieNu te iubesc pentru că sameni,
Cu toată lumea la un loc,
Ci pentru ceea ce din oameni,
Unești și-i sui în alt noroc!
Nu te iubesc pentru că sameni,
Cu tot ce-i lume pe pământ,
Ci pentru ceea ce din oameni,
Unești și-i sui spre ce nu sunt!
