Mi-i teamă când va pierde vântul,
O clipă tulbure senină,
Când va pieri în grai cuvântul,
Și-n ochi nevinovata vină.
Nu-mi plac țărinile ariene,
Nici grijile cu maluri strâmte,
Din începutul nou sub soare,
Să fiu durerea care...
Poezie de Constantin Obadă despre îngrijorare, parfum, frică, început, eternitate, cuvânt, vinovăție, omenie, durere, primăvarăSfios, îmi chem în vis iubirea,
Când aș putea să mă abțin,
Dar nu pot trece, peste firea,
Dorința unui crez român,
Când mă trezesc, mai simt pe față,
Savoarea ta, duioasă pară,
Cum se destramă, în distanță,
Ca-n visul nopții, iar...
Noaptea visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie sărutând o dragă,
Fie ocolind un soare.
El din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri solitare,
Și ferești ce stau deschise,
Eu atras de-a lui mireasmă,...
Noaptea, visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie, dezmierdând o dragă fată,
Fie, ocolind un soare!
El, din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri, solitare,
Și ferești ce stau deschise!
Eu, atras de-a...
Dumbrăvile neostenite de veacuri sorb din soare,
Lumini încremenite în ramuri și-n frunzare,
Cântări de mult apuse, în haina suferinții,
Le resimțim spasmodic doar când ne mor părinții.
Cărări șerpuitoare, sunt urme de picioare,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, faimă, uitare, suferință, haine, apă, foc, soare, țară, ochiFirave fire de noroc,
Sclipesc sfioase-n cale,
Ca niște flori de busuioc,
Cu iz de osanale.
Iar eu duios cu visul meu,
Privesc senin clepsidre,
Uitând că mă golesc mereu,
Necunoscute vidre.
Venim, trăim, plecăm mereu,...
Mi-i dor, de tine Crai bătrân,
Ce scrii istoria-n copite,
De spaima visului păgân,
Ce moare-n creșteri, nedospite!
Din faima ta, eu, reânvăț,
Armuri, în braț scăpărătoare,
Și cugetarea, mi-o răsfăț,
Mutându-mi vremea, mai la soare!
Nu pot să nu te-admir copile,
Nu pot să nu te înțeleg,
Și eu băteam acasă bile,
Și eu știam zmee să leg!
Aseară te-am visat dormind,
Pe visul meu de fericire,
Când respirând ca un colind,
Știam că-i doar o amăgire!
Și m-am trezit halucinant,
Ca o cometă fără coadă,
Și într-un hohot delirant,
Plângeam destinul tău, Obadă
Republica mea dragă, ești visuri de milenii,
Ce scânteiesc lumina spre zorile de mâine,
Ești tropotul de oșteni ce calcă ritmul lenii,
Ești sânul omenirii din leagăne de pâine!
Nu pot să scriu cu mâna stângă,
Dar dreapta o-ndrăgește fără margini,
Cum inima și țara, bat tot pe stânga,
Iubirea mea de oameni se adâncește-n pagini!
Visul gândurilor pure,
Trage-n cumpăna dreptății,
Cine știe să-l îndure,
Soarbe marea libertății!
Legea mișcă legi ecluze,
Strălucite-n valuri clare!
Îndrăgită-n ritm de muze,
Sună-n noi din vis cântare!
Dulce-i raza de lumină,
Răzvrătită către mâine!
Visul meu care-o alină,
E să-i coc din alge pâine!
Râuri duc în jos pâraie,
Umplând lacuri săltărețe!
Visul meu le cerne ploaie,
În câmpii când ard fânețe!
Vremea nobil-a...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, femeie, iubire, sublim, ploaie, vreme, lumină, viață, lume, steleTe intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă.
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă absoarbă în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Căci sper în tine poezie.
Te intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă!
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă cufunde în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Și vin spre tine... Poezie!
Ninge din nemărginire,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge cu deosebire,
Farmece de mai în țarini!
Ninge lin din plin alene,
Troienind focarul străzii,
Fulgi ușori clipind din gene,
Arcuiesc temple zăpezii!
Strălucita lor...
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, povești, iubire, noroc, frumusețe, vreme, moarte, cer, dor, viațăNinge din imperiul vremii,
Cel albit și fără margini,
Ninge-n toamna anatemii,
Primăveri să crească-n oameni.
Ninge armonii troiene,
Clinchete de zărvi în stradă,
Fulgi acum sclipind din gene,
Mâine-n zori vor fi zăpadă.
O...
Poezie de Constantin Obadă despre prietenie, primăvară, noroc, toamnă, oameni, vreme, moarte, iubire, vis, dorDin lupte-am prins, clipa-nălțării,
Și-n stol, cu alte mai betege,
Am rostuit, altare țării,
Și omeniei..., altă lege!
Eroi, cu chipuri istovite,
Nocturni pândari, pe căi alpine,
Noi, n-am furat de foame vite,
Nici fete-n drum,...
Poezie de Constantin Obadă despre morală, foame, hoţi, timp, eroism, națiune, faimă, luptă, dezastru, școalăSeara trage din păduri, somn pe zarva firii,
Pe un dor, în prag de vis, stau în drum iubirii.
În poeme umbre prind, raze mici plăpânde,
Pe când cerul arămiu, curge-n ape blânde.
Soarele străvechi altar, strajă de credință,
Lunecă mereu...
Poezie de Constantin Obadă despre artă fotografică, povești, stat, credință, noapte, rușine, poezie, somn, umbră, fericireDin zări prelinge primăvara,
Subtile mantii aurii,
Și dintre brazi sună vioara,
Visării noastre poezii!
O lume crudă se desprinde,
Din coapse de necunoscut,
Cum fața viselor întinde,
Dorinți spre cel ce i-a plăcut!
Oricând...
Poezie de Constantin Obadă despre declin, primăvară, cugetare, durere, natură, față, dor, lume, poezie
