Graba publicării,
Strică sarea mării,
Astfel curg poeme,
Noi pretinse-n vreme.
False-n son cântării,
Ca vuietul mării.
Artă care-nșeală,
Chiaburind o școală.
Dotată publicării,
Creșten veac uitării,
Ca un bir în pripă,
Tot...
Când mai revin, imagini clare,
Din tot ce-a fost, când uiți ce ești,
Te prinde-o dulce exaltare,
Ca Făt-Frumos, de prin povești!
Transfigurat, concepi poeme,
Din sonuri, pline de candoare,
Și șlefuiești cu vremea teme,
Ivite-n...
Și iară vântiri bat în porți,
Frunzare moarte-n dans haotic,
Iar cerne cerul ca la morți,
Și-mbracă vremea, văl despotic!
Și iar în case stăm ursuzi,
Când ploaia bate-n geam măruntă,
Visând o vară pe sub duzi,
Și-o toamnă să jucăm...
De-ar fi în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri, pe-ntrecute,
Aș vrea dorinți ce nu albesc,
Și chip iubirii pe tăcute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce este azi, ori ce e mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Aș vrea în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri nebătute,
Ca să tot curg iubirii soare,
Să cresc iubiri necunoscute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce-nseamnă azi, ce-nseamnă mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Suflete, azi nu mai curg,
Pulberi noi, în vechi clepsidre,
Ci se zbat din arc de stele,
Să imprime vremii-n ornic,
Suflul ei cel electronic!
Ei s-au iubit duios de tineri,
Naivi în taine, soli iubirii,
În nopți târzii ca niște neferi,
Sorbeau dorinți din harul firii.
Noi ne-am iubit cândva-ntr-o vreme,
Când eram tineri soli iubirii,
Când ne primeam, câte probleme,
Eșite din căminul firii.
Căci eu eram ceva mai mare,
Iar tu o mândră copiliță,
O mare am strâns de durere,
Părinții când te-au dus...
Poezie de Constantin Obadă despre probleme, tinerețe, jocuri, dorință, iubire, durere, lacrimi, vreme, moarte, ochiS-au tot iubit când erau tineri,
Sfioși în tainele iubirii,
Priviri din zbor ca niște neferi,
Dorinței lor în dorul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el în stare,
Părinții când au...
Noi ne-am iubit când eram tineri,
Când eram soli în drum iubirii,
Privindu-ne ca niște neferi,
Furam în zbor extaze firii.
Căci eu sfios eram mai mare,
Pe când tu, farmec de copilă,
Dureri am strâns cât sunt în stare,
Părinții...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, farmec, iubire, zbor, durere, lacrimi, moarte, ochi, viațăNefericiți au fost de tineri,
Naivi în rosturi dulci iubirii,
În nopți târzii cu ochii teferi,
Abia visau păcatul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el, în stare,
Părinții când au...
Poezie de Constantin Obadă despre naivitate, nefericire, păcat, tinerețe, farmec, iubire, ochi, frumusețe, noapte, răuNu-i veni tu ziua-n crâng,
Subțirică fată?
De mijloc am să te strâng,
Și-ncă nu odată.
O să-ți pară rău de tot,
Știu povestea-ntreagă,
Dară eu așa socot,
Un sărut de creangă.
Crângul sună-n frunză rar,
Cum îi obiceiul,...
Poezie de Constantin Obadă despre greșeală, obiceiuri, sfinți, povești, sărut, jocuri, cuvânt, noroc, farmec, răuDe câte ori prin cimitire,
Mă poartă pașii după moarte,
Răzleț sorb tainic elixire,
Dorinței vii zburând departe!
Un freamăt veșnic de viață,
Mă cheamă-n triluri din cuibare,
Încât îndoliata-mi față,
Vioaie dintre morți apare....
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, tristețe, moarte, liniște, eternitate, acasă, casă, zbor, față, dorDe câte ori, prin cimitire,
Mă poartă, pași de-nmormântare,
Răzleț, sub pomi, torc elixire,
Și, parcă zbor, în altă zare!
Un freamăt veșnic, de pădure,
Mă cheamă-n triluri felurite,
Au cine-ar sta să mai îndure,
Cântări și pravili...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, tristețe, acasă, liniște, eternitate, zbor, noapte, poezieNu-i veni tu ziua-n crâng,
Subțirică fată?
De mijloc am să te strâng,
Și-ncă nu adată!
O să-ți pară rău de tot,
Știu povestea-ntreagă,
Dară eu, așa socot:
Un sărut de creangă!
Crângul sună-n frunze rar,
Cum e obiceiul,...
Poezie de Constantin Obadă despre greșeală, obiceiuri, sfinți, povești, sărut, jocuri, cuvânt, noroc, farmec, răuCând aud pe unii cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă și-nsetat de carte,
Caut alte spații cu alt elixir.
Poate că acolo n-or să vină iară,
Moartea cea terestră cu cortegiul ei,
Va fi...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, frică, muncă, vis, lege, schimbare, vinovăție, eternitate, primăvară, cugetareCând aud, pe unii, cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă, și-nsetat de carte,
Caut alte spații, cu alt elixir!
Poate că acolo, n-o să vină iară,
Moartea cea terestră, cu cortegiul ei,
Poate,...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, întâlniri, frumusețe, frică, dezastru, muncă, fericire, lege, cugetare, schimbareVisul meu în drumul țării,
Drumul țării-n visul meu,
Amândoi, vis înălțării,
Zilnic retrudim din greu.
Ca și valurile mării,
Norii lumii curgem ploaie,
Iar din piscul înălțării,
Alți luceferi vis ne-ogoaie.
Drumul țării-n...
Și e, un timp, neîndoios,
Când trebui să se spargă,
Un vis, din fașă bătăios,
Demonic, cum aleargă!
Și e, un sclipet, pân' la cer,
Un ev, de lume nouă,
Când, toate negurile-i pier,
În trandafiri, cu rouă!
Și e, un freamăt din...
Visul meu, în drumul țării,
Drumul țării-n visul meu,
Amândoi, vis înălțării,
Arcuim, zilnic, mereu!
Precum valurile mării,
Duc în nouri, harul ploii,
Noi, din piscul înălțării,
Ogoim, cu spor, nevoii!
Visul meu, în drumul...
