Fantastică-mi păreai de mare,
Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din...
Poezie de Constantin Obadă despre zei, povești, minune, speranță, trecut, oameni, lume, bunul simț, simț, zi de naștereDoamne când mă doare dorul,
Nu-ți invoc sfios amorul!
Altui spirit mai aproape,
Cu ochii ageri sub pleoape,
Plec cu fruntea-n vis fierbinte,
Mergerii cu el 'nainte!
Altu-i care nu în ceruri,
Ține tolba cu cerneluri,
Ci aici ne...
O..., aș sorbi un vin nectar,
Zdrobit de-o lungă frământare,
Iscată de un vast coșmar,
Și primenită lung prin soare.
Eu aș sorbi un vin amar,
Din tulburările sihastre,
Esențe pure de Cotnar,
Trecute-n nori prin zări albastre....
Mi-i dor de-al lumilor Cotnar,
Să-l sorb cu ele împreună,
Ca să se lege milenar,
Un sfânt amor ce ne adună.
Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarva frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării....
Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarea frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării!
Mi-i dor să-l beau chihlimbariu,
Din via vârstei fără moarte,
Să mă îmbăt de timpuriu,
Uitării care mă...
În sânii tăi zglobii păstrezi,
Comoara altor ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși...
În sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste de prunci părinții....
În sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte!
Cu ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O, lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragostea de prunci părinții!...
În sânii tăi micuți păstrezi,
Comori nebănuite,
În care îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte.
O..., lasă să-i privesc duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși ascunzi,
O...
Cât am stat de voi aproape,
Nu știam că ne desparte,
Fanteziile mioape,
Și gândurile deșarte!
Eu credeam în amiciții,
Cum o roză crede-n soare,
Nesimțind că-s exerciții,
De grimasă și oroare!
Numai timpul, meșter mare,...
Florile de crizanteme,
Înrudite între ele,
Par un vis de anatemă,
Strălucind iubirii mele!
Mândre dintr-o țară mare,
Toate-n aur poleite,
Cresc în casă la oricare,
Flori de vis întinerite!
Florile de crizanteme,
Curcubee...
Frunze-n vânt, frunze pe case,
Slobode și jucăușe,
Toamna parcă vrea să lase,
Nostalgii de pomi la ușe!
Rebegite în cohorte,
Răstignite-n pragul porții,
Parcă-s file vechi de carte,
Strălucind visării morții!
Zâna poamelor...
Poezie de Constantin Obadă despre toamnă, râs, durere, moarte, ochi, vechi, iubire, zi de naștere, poezieFrunza toamnei, ca și toamna,
În declinul ei se pierde,
Ea la cramă umple crama,
Dintr-un suc cindru mai verde.
Să nu credeți că-i bătrână,
Și se stinge îndelung,
Chiar în haina-i de rugină,
Ea gândește verde crâng.
Un Anteu...
De unde devine de-auzi depărtarea,
Adâncă în inimă cum sună chemarea?
Fiorii femeii feresc fardul feții,
De lacrimi prelinse să râdă drumeții!
O soartă severă separă simțirea,
De diavol de Domnul de dor devenirea,
De aceia durerea...
Poezie de Constantin Obadă despre diavol, omenie, oameni, destin, lacrimi, durere, inimă, dor, poezieUnde-mi sunt acum bunicii,
Să-mi alunge norii fricii,
Să-mi deschidă, să mă-nvețe,
A izbânzilor povețe!
Bunătatea lor sihastră,
Străjuia căsuța noastră,
Blânzi ca file de poveste,
Picurau nădejdii veste!
Ei s-au dus pe fir de ape,...
Poezie de Constantin Obadă despre frică, bunătate, dans, moarte, povești, eternitate, oameni, vreme, dor, clipăMă cearcă dulci, eterne vise,
Albastru cer, când doarme-n mări,
O sete oarbă, de abise,
Presimt, cum schimbă, alte zări!
Dar, nu ajung acele maluri,
În care curg, neîntrerupt,
Căci eu, din spuma altor valuri,
Încerc, să trec, pe...
Iscusința minții noastre,
Strânge cioburi, de prin astre,
Strânge vise călătoare,
Vorbe dulci și sunătoare!
Și le pitrocim, cu firea,
Le citim duioși psaltirea,
Le tot umplem, cu iubirea,
Și le dăm în dar, vorbirea.
Și cu șir...
În noi purtăm un soi de ere,
Ce le-mpărțim de mult zâmbind,
Oricum am fi, chiar în cădere,
Noi tot urcăm mereu iubind.
Chiar dacă globul o să steie,
Ne înjghebăm noi un alt soare,
Așa cum ne-am tocmit femeie,
Ce ne multiplică pe...
Tu cauți un ascuns miracol,
Și vise-n patime adânci,
Când uriașul nostru secol,
Scânteie ape dintre stânci?
De ce stăbați tot nebuloase,
Când timpul e atât de clar?
De ce cu flaute jegoase,
Mai chemi năluci din vechi coșmar?...
Nu căuta ascuns miracol,
Nici vise în patimi adânci,
Când strălucirea unui secol,
Din ape scânteie din stânci.
De ce străbați tot nebuloase,
Când totul e atât de clar,
De ce din flaute jegoase,
Să-nvii năluci în somn hilar....
