Când palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.
Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...
Omul nu poate trăi fără libertate!
Pentru libertate s-a jertfit, și și-a vărsat sângele, de-a lungul vremurilor.
Toți acei care au căutat să răpească libertatea, poporului,
de-a lungul veacurilor, au fost înfierați de istorie,
Ca cei mai...
Poezie de Constantin Obadă despre libertate, oameni, prezent, civilizație, guvernare, ridicol, progres, istorie, sânge, dușmaniDe când dacii și romanii zămislit-au astă lume,
Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima...
Poezie de Constantin Obadă despre națiune, sânge, suflet, credință, lacrimi, nume, inimă, țară, lume, poezieOpera scriitorului, trebuie să fie mobilizatoare,
pentru că numai astfel, contribuie la progresul omenirii.
Scriitorul trebuie să fie un deschizător de drumuri noi,
El, trebuie să fie cu un pas înaintea vremii sale.
Scriitorii care învață de la viață, și scriu pentru ea, rămân nemuritori.
Cei care procedează altminteri, se pierd în negura vremurilor.
Un scriitor, în adevăratul înțeles al cuvântului,
nu poate fi decât în măsura în care cunoaște în cel mai înalt grad, realitatea.
Opera lui, trebuie să oglindească această realitate.
Izvorul din care trebuie să se inspire, este poporul.
La...
Poezie de Constantin Obadă despre scriitori, realitate, imposibil, valoare, frumusețe, imperfecțiuni umane, limbă, bucurie, națiuneLanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Poezie de Constantin Obadă despre sclavie, moarte, adevăr, iubire, ură, viață, minciună, foc, luptă, țarăApropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi, pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți, poeme,
Și orgi, din cetine de brazi!
Vioi, visăm cu ochii minții,
Și-n dor spoim, cupola țării,
Și ce sfioși ne sunt părinții,
Că-mpodobim altarul...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie, vreme, geniu, tinerețe, sfinți, pace, iubire, ochi, dor, luminăAzi, în zi de sărbătoare,
Îţi urez, cu încântare,
Sfântul Ioan Botezătorul
Să-ţi aducă-n toate sporul!
Azi, de ziua ta, Ionică,
Îţi urez să ai păpică,
Masa plină de bucate,
Viaţă lungă, sănătate,
Să fii drept cum este bradul,
Preţuit...
Pé drumul cu iarmarocul
M-am întâlnit cu Norocul;
‒ Bună ziua, măi Noroace,
Dă-te-aproape, vino-ncoace!
De ce mă tot ocoleşti
Şi la mine nu soseşti?
‒ Bună ziua, măi creştine,
Tu nevoie n-ai de mine,
Căci la toate iei aminte
Şi eşti...
Dacă cineva mi-arată
Că e sau a fost vreodată
Vreun pesedist* cinstit,
Unul care n-a minţit,
Unul care e sărac,
Că Ciolacu** are bac,
Slugă eu la el mă fac...
Précum scrie şi-n Coran,
Fiecare musulman
Poate fi un mic sultan:
Un bărbat, oricine este,
Poate-avea n-şpe neveste.
Dar femeii, cum e scris,
Doar un soţ îi e permis.
Întreb fără răutate:
Unde eşti EGALITATE?...
Candidatul C. Georgescu multe delirează,
El se crede un Mesia, du-te şi votează!
C. G. minte cum respiră, dar nu se jenează,
Dacă-ţi place adevărul, du-te şi votează!
Omul ruşilor pe faţă ne dezbină şi sfidează,
Dacă ţii la România, du-te...
Ce-ai urât, poţi să iubeşti,
De eşti gras, poţi să slăbeşti,
Poţi să-nveţi o altă limbă,
Numai prostul nu se schimbă.
Uşor se miră orice prost;
Nu-i de mirare, n-are rost,
Bărbaţilor că le cresc ţâţe,
Femeilor că le cresc puţe,
Că se-nmulţesc, şi nu alene,
Ce-i ce sunt gay şi lesbiene.
După câte eu deduc,
Un bărbat ce-i sub papuc
E un fel de nătăfleaţă
Ce e condamnat pe viaţă.
Este, însă,-o condamnare
Numai cu executare;
Stabilită de-un consiliu,
Execuţi la domiciliu…
E ţara-n care m-am născut
Şi cea în care am crescut;
E ţara ce m-a educat
Şi-n care am fost creştinat.
E ţara cea cu tricolor,
Pe care, lume, o ador;
E ţara-n care am iubit
Cu foc şi dor nemărginit.
E ţara-n care eu trăiesc
Şi cea pe...
E limba-n care m-am născut
Şi cea cu care am crescut,
E limba-n care eu gândesc,
În care scriu, citesc, vorbesc.
E limba mea de exprimare
Şi cea în care-mi cer iertare,
În care port un dialog,
E limba-n care eu mă rog.
Ca mulţi alţii-s revoltat,
Însă, totuşi am votat,
Dar declar scris, să rămâie,
Că întâi am luat lămâie...
La Judecata Dreaptă, noi toţi vom duce-n spate,
Că-i mic sau că e mare, vai, sacul cu păcate;
Dar vom mai duce-n spate, cu o închinăciune,
Şi sacu-n care pus-am, în viaţă, fapte bune.
