Aștept, de dragul altui vis,
Un dor de vis, să-mbie,
Cum stihuri, care s-au dezis,
Renasc..., în poezie!
Cum viața, e un dar ceresc,
Din vremi, încă obscure,
Toți cei ce-s inși s-ademenesc,
De mici, cum să se-ndure!
Căci...
Poezie de Constantin Obadă despre așteptare, urâțenie, fericire, lege, destin, frumusețe, sfinți, vis, moarte, poezieUnivers spumos din humă,
Far stingher nemărginirii,
Eu anim cu-n soi de brumă,
Setea grea a omenirii!
Nu prea sorb nectar anteic,
Nu emit idei de geniu,
Nici nu voi cu vers proteic,
Să sufoc vre-un mileniu!
Las în vremi de...
Dacă figura mi-o ascund,
Sub masca fin-a inocenții,
E că tot astmul meu profund,
Animă soarte decadenții!
De blestem țărmul meu pustiu,
E că s-a dus câmpia verde,
O doamne, cât de bine știu,
Cum firea-n goluri mi se pierde!
Mult mai căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ce-i lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Mult ne căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ne lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...
Poezie de Constantin Obadă despre motivație, dor, fericire, ploaie, singurătate, rău, lume, moarte, iubire, vinDorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, dor, ploaie, iubire, noroc, timp, rău, moarte, vin, lumeNe căutăm, ne-ncurajăm,
până-ngropăm,
să tot vremuiască,
iarba fericirii1
Visul omenirii,
Stă-n sensul rotirii!
Restu-i doar o spumă,
Stropită cu humă.
Dorul meu petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ostenite!
Unde cade stropul,
Râde iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Râde-n om amorul.
Doamne dă norocul,
Veșnic să fiu stropul,
Călător spre mare,
Din mare-n...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, râs, dor, cugetare, ploaie, iubire, eternitate, noroc, timp, moarteCând trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, tristețe, mașini, vis, artă, artă fotografică, oameni, dumnezeu, timp, simțAdor sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador al apelor tumult,
A căror vise le ascult,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când sună cornii-n depărtări,
Ce-ndeamnă la iubire!
Ador...
Când treci prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf!
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu!...
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, tristețe, mașini, artă, artă fotografică, oameni, dumnezeu, timp, bunul simț, simțAdor sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador a apelor tumult,
Cum vin în valuri printre stânci,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când cornul sună depărtării,
Și-ndeamnă la iubire!...
Poezie de Constantin Obadă despre sublim, pământ, români, țară, oameni, iubire, vin, stele, soare, poezieNu-i greu iubirea s-o-nțelegi,
Când dulcea ei privire,
C-o simplă, sfântă-nvălurire,
Te leagă ani întregi.
Nu-i greu să suferi îndelung,
Pioasa ei chemare,
Ci cați să spinteci larga mare,
Rechini dacă te-ajung,
Nu-i grea...
Nu-i greu iubirea s-o-nțelegi,
Când dulcea ei privire,
C-o simplă sfântă-nvăluire,
Te leagă ani întregi!
Nu-i greu să suferi îndelung,
Pioasa ei chemare,
De doru-i spinteci larga mare,
Rechinii nu te-ajung!
Nu-i grea arcada...
Planeta noastră-i mamă bună,
Pe toți, la sânu-i ne adună,
Dar noi, cu coifuri de aramă,
O tot jignim, nu ținem seamă.
Dar ea sărmana, iubitoare,
Ca toate mamele sub soare,
Se lasă-mpunsă prin picioare,
Mai uită cum ne trecem vremea....
Poezie de Constantin Obadă despre mamă, inteligență, iertare, uitare, măsură, copii, lume, vreme, vechi, inimăÎn codrii verzi ca-n vechi palate,
Se plimbă-n taină nemurirea,
Cei mari și mici de pe la sate,
Îi știu cum cântă popi psaltirea!
Poiene dulci par săli de bal,
După o noapte ca de smoală,
Iar zori aprinși un festival,
Ce dau...
Poezie de Constantin Obadă despre lene, imortalitate, dorință, noapte, bunul simț, simț, vechi, flori, grădină, fațăCâte vise ard pe rug,
În a flăcării uimire,
Suferinței tot un plug,
Pune capăt răzvrătirii!
Și cât viața curge lin,
Ară mica speranță,
Dar când lumea-i în declin,
Arde tun de la distanță!
Acolo-n eul meu sălbatic,
Am prins cu liniștea mistere,
Cu norul slab și singuratic,
Din largul mărilor putere.
Dar n-am găsit adânci vibrații,
S-armonizez a lumii vânturi,
Până iubiri eterne-n grații,
Nu-mi insuflară-n taină...
Acolo-n eu-l meu sălbatic,
Am prins cu liniștea mistere,
Ca norul slab și singuratic,
Din largul mărilor putere!
Dar n-am găsit adânci vibrații,
S-armonizez a lumii vânturi,
Până iubiri eterne-n grații,
Nu-mi insuflă-n taină cânturi!
