De-ar fi...
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
De-ar fi..., să se reverse morții,
Din lumea lor..., în calea sorții,
Ne-ar trebui, mii de planete,
Curente vechi, și noi talente!
De-ar fi..., să se reverse morții,
Din lumea lor..., în calea sorții,
Ne-ar trebui, mii de planete,
Curente vechi, și noi talente!
Multe praguri, mă despart de tine,
Munți și văi și ape ideale,
Multe nopți, trăite-n veri senine,
Dus-au tinerețea-n altă cale!
Vom mai trece praguri, rânduri, rânduri,
Ca să fim mereu, tot înainte,
Pân-om sta iubito-n strâmte...
Oceane-n tainice cuvinte,
Animă valuri mute minții,
Apoi, din miez de clipe sfinte,
Roiesc, cântarea suferinții!
Adesea, bat ca din ciocane,
Sub cerul lor, boltit cu vise,
Când picură, ca-n vechi canoane,
Prin guri de rai, stihuri...
Cresc vii pe sub omături,
Tăcute și pustii,
Cum cresc sub vârste, anii,
Trecuți melancolii!
Dar, pe când ele cresc,
Mai verzi în primăveri,
Pe noi ne obosesc,
Fușteii noi la scări!
Cum cad din zbor în mare,
Din stoluri,...
Patria, e-o mare de lumină,
Vălurind în lume, libertatea!
Cuib latin adânc, de-nțelepciune,
Ea visează, strălucind, departe!
Pură, ca zăpada iernii noastre,
Îndrăgită-n veri cu zări albastre,
Ea-i chemarea care leagă ginte,
Marșul...
Din ramuri tinere mă trag,
Sfios, spre rădăcină,
Ca din adâncuri să propag,
În primăveri..., lumină!
Eu..., nu sunt, membru de Partid!
Nu sorb, cântări, nici adorații,
Eu..., sunt, un credincios, colind,
Iubirii lui..., răsfrânte-n alții!
Eu..., nu sunt, membru de Partid!
Dar, am trudit mereu la țară,
În miezul luptelor, torid,...
Ce s-a ales, de tine, tată?
Tu, univers de gânduri mari,
Tu, care n-ai stat niciodată,
Decât, în rând cu temerari?
Ce s-a ales, din slava dulce,
Din basmul tău, atât de clar,
Nerăbdător, trudind s-apuce,
Dreptății..., traiul...
O..., vino dulce Walpurgie,
Tu, noapte plină de eres,
Să sorb iubiri, dintr-o urgie,
Și glorii..., dintr-un singur vers!
O..., vino, cât sunt încă tânăr,
Cât patimi sfinte..., au temei,
Cât ard încă, de neastâmpăr,
În dorul...
Pe scări, umbrite de ninsoare,
Muiate-n arămiu..., de seară,
Amurgu-n straie solitare,
Se-oprește-aprins..., sortit să piară!
O liniște, se împresoară,
Un duh străbun, animă firea,
Din codrii, luna, suie iară,
Altar, ce...
Mustim din teascul minții, o..., crudă, dezolare,
Când, strugurii cei tineri, anii, în arșiți ni se coc.
Robiți din patimi, zilnic, din clipe de-ncleștare,
Sorbim, din visul vieții, buchete..., de noroc!
Ne e dat, să bem ambrozii, din...
E zi de mai, în fapt de seară,
Înaltul cer, aprinde stele,
Natura..., parcă-ntâia oară,
Ne picură în sân..., mistere!
Și ne urmăm, fără escală,
Dorinței, care ne înbie:
Nu vrem nici vulg, nu vrem nici fală,
Ci doar, un pic de...,...
Vibrează lumea-n minți fecunde,
Armonizate..., în delir,
Să primenească, cu-alte unde,
Dorinței..., cânt de elixir!
Azi, poate, nimeni nu-nțelege,
Nimic..., din haosul sonor,
Dar, vine vremea când, se-alege,
Din el..., un imn,...
E-n dulce mai, e-n fapt de seară,
Înaltul cer..., aprinde stele,
Natura, parcă-ntâia oară,
Ne picură mister, din ele!
Sorbim tăceri, când ne escală,
Iubirii..., cult de epopee,
Căci nu-i în mai, mai mare fală,
Decât..., a...
Presimt..., o lume, mai cuminte,
Cu visul meu..., de trubadur,
Ce cată-n valuri, din-nainte,
A relelor..., etern cusur!
Cu cât aleargă mai tenace,
Ispite clare-i dau ocol,
Duioase-n dragoste de pace,
Ascund..., a crimelor simbol!...
Tot universul, circulă prin mine,
Eterna mare, aerul, și focul,
Comoara lor, mă prinde, ori mă ține,
De cred, că-n toate, vântură norocul!
De când mă bat, de când mă tot destramă,
Treimea lor, îmi modelează stripa,
De vin, din...
De-ar fi, în veci, o noapte-adâncă,
O curgere, numai dezastre,
O nestatornicie, încă,
Neânblânzită-n mii de astre!
Și tot ar fi, un pâlc de viață,
Rătăcitor, prin galaxie,
O iarnă-n veci, care dezgheață,
Din neguri, lumea, pururi...
Din cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,
Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri!
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,
Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e...
De când..., dorinți iubirii noastre,
Sunt goluri, iar de netrecut,
Altarul viselor albastre,
Ni-i iar destin..., necunoscut!
Dar iată, ne-ntâlnim..., iubire,
După un timp, de consolare,
Doi cavaleri, străini, în stare,
Să nege-a...
Au trecut milenii, tot gonind durerea,
Ne-au rămas necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațe, care-n ritmuri bat!
Știm, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu ni-i dat cât veacul, încă să trăim,...