Sub teiul care, n-a grăbit,
Idila primăverii,
Iubirea mea, n-a mai slăbit,
De dor, cântând durerii!
Sub teii care n-au grăbit,
Idile primăverii,
Iubiri târzii, n-au mai slăbit,
De dorul revederii!
De maladii, scapi mai ușor,
Pe lângă casă-n pufușor,
Când ții regim după orar,
Și scazi surplusuri, la cântar,
Te simți iar, tânăr, cum ai fost,
Gustând al vieții dulce rost!
Dar, mult mai greu, când tu, Poete,
Te-ocupi cu simple,...
Poezie de Constantin Obadă despre minune, tinerețe, singurătate, stele, acasă, casă, lume, viață, soare, poezieDin țara Doinei, mă desprind,
Plăieș bălan, de poezie,
Sprințar la drum, cu un colind,
Eu..., semăn vremii, armonie!
Din arșiți grele mă desprind,
Arcaș..., cântării ideale,
Vestind din piscuri de coline,
Lumina..., strălucirii sale!
Voi, cu gânduri solitare,
Rătăcite, în pustiu,
Nu sperați, albastră mare,
Fericirii, că nu știu!
Fericirea, e-o poveste,
Arcuită în delir,
Când vibrează-n dulce veste,
E în drum, spre cimitir.
Nu mai pierdeți, sfinte clipe,...
Se pare, totul că-i repaos,
Când stai, în liniștea sihastră,
Că cerul, nu-i decât adaos,
Pierdut, în sinea lui albastră.
O clipă, sorbi imensității,
Tăria prospețimii sale,
Și parcă, iști eternității,
Prinosul, strălucirii tale!...
Cumplit, o arșiță m-apasă,
De cad adesea în delir,
Tu..., tinerețe radioasă,
De ce tot cați..., spre cimitir?
Oricum, mă ție încă soarta,
Să pot și eu să împlinesc,
Desăvârșirea mea în artă,
Și ce mai pot, să-ntrezăresc!...
Poezie de Constantin Obadă despre destin, închisoare, sărăcie, tinerețe, artă, artă fotografică, luptă, zi de naștere, lume, poezieAștept, nespus, să vii, din idealuri,
Să înspumezi iubirii, alte valuri,
Dar, tu nu vii, căci te-ndrăgesc toți sfinții,
Pe când eu, vin..., din dorul suferinții!
Aștept, răbdând sfios, la țărmul mării,
Să-mpătimezi, idila înserării,...
Retras timid, în vadul veșnic,
Poetul..., pare că-i de ceară!
Extaziată-n nimb de sfeșnic,
O muză-l plânge..., solitară!
Dar, iată zorii, prind să intre,
Spoind, altarul dimineții,
Sicriu-n raze, pare luntre,
Ce-nfruntă încă...,...
Poezie de Constantin Obadă despre muză, regret, poezie, poeți, faimă, uitare, sărbătoare, eternitate, toamnă, sufletOchii mei, din ochii lumii,
Roind veacuri, aburite,
Mai refac altare humii,
Cu gândiri, întinerite!
Astfel sunt, reanimării,
Dat, c-o inimă de fată,
Să înviu, calea pierzării,
Din iubiri, de altădată!
Iată-mă sfios, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre râs, iertare, iubire, moarte, noroc, față, ochi, dor, inimă, noapteCând țara ta, o tot străbați,
O bați, cu inima fierbinte,
Iubind-o, prinzi ai tot cânta,
Chiar dacă..., mergem înainte!
Copiii care urcă-n viață,
Adesea, plâng, fără să știe,
Tu ești, acel care-i învață,
Ce-i bun, ori rău, ce-i...
Noiembrie, din poarta zării,
Cu nori păgâni, sprințari la ploaie,
Alungă visu-nseninării,
Și frunze blonde-n mari puhoaie!
Cum muribunzii ies, o clipă,
Înviorați, în prag de casă,
De rude, cred că se-nfiripă,
Ciulinii morții duși...
Nu-i bine, moartea, să ți-o joci,
Când mugur ești, în floare,
Căci singur, soarta ți-o întorci,
În veșnică uitare!
Ci cataă-n sclipătul de sus,
Renăscător, de viață,
Și las-a hăului apus,
Și a trăi, te-nvață!
Din slujbe și...
Poezie de Constantin Obadă despre uitare, comoară, moarte, lege, haine, lașitate, singurătate, bine, destin, timpViața, lasă urme-adânci,
Și-n umbra lor, îmbătrânim!
Dar, când ne pier, tării de stânci,
Mai ține oare, să trăim?
Și..., de-om trăi, ce-am dăinui?
Decât, povara unor vise,
Ce nu se pot, tămădui,
Decât, prin veșnice eclipse!
De nu era să fiu un om,
Poate, eram, un falnic pom!
Sau, poate, un sprințar atom,
Nedezlegat, încă, de om!
Ori, poate-o gâză, minusculă,
Stăpân, pe-o vastă campanulă,
Sau, poate-un câine, credincios,
Cu insomnii, după vreun os,...
Poezie de Constantin Obadă despre credință, atomi, început, frică, plăcere, natură, milă, zbor, eternitateO cronică, chiar de-i rimată,
Ea trebuie întâi, să fie,
O chintesență, nemimată,
Și unică, de poezie!
Când cronica de azi, respinge,
Savantă, zeci de poezii,
Mă-ntreb, cumva, dacă nu ninge,
În loc de fulgi, cu nerozii!
O...
Întrezărindu-mi Paradise,
Deschid, în lume, drum de foc,
Uitând noianul unor vise,
Pierite-n mări, de nenoroc!
Vioi, urmez alaiul sorții,
Sorbind, spumosul ei delir,
Nemaigândind, la visul morții,
Sub triste cruci, de cimitir!
În față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Poezie de Constantin Obadă despre paradis, moarte, regret, noroc, noapte, umbră, vis, suferință, față, lumeSalonul meu, de la spital,
E ca o insulă, pe mare,
La care, ostenitu-mi val,
Slăbit, mai cată, întremare!
Sub bolta sorții care vin,
E-o lume-n grai seducătoare,
Din care durerosul chin,
Visează, treaz, regrete-n zare!
O...,...
Captiv, prin paturi de spitale,
Spoite-n jerbe de lumină,
Eu, torc durerii ideale,
Că vindecarea..., o să vină!
Oprit brutal, în drum spre maluri,
De Fatime nedomesticite,
Eu, lupt din spumegate valuri,
Să urc, spre lumi mai...
O..., iată-mă poet cu eul meu pe stradă,
Comoară de poeme scăldate-n sentimente,
Cum mă feresc dar toți vor să mă vadă,
Și toți vor să-mi aducă suave complimente.
Eu trebuie să educ, să dau exemple,
Acelora ce sunt și vor veni din...
Poezie de Constantin Obadă despre absența, complimente, sentimente, politețe, bancheri, poeți, comoară, poezie, vin
