Poezii, pagina 49

1933 poezii

Apus! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când pădurea solitară,
Arămește umbra iară,
Dor de vis în prag de seară,
Eu vibrez iubirea-n pară.

Farmec dulce mă pătrunde,
Dau icoanei raze-n unde,
Ce te face să te-nchini,
Ca zaraful la țechini.

02 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre farmec, iubire, umbră, vis, dor, poezie

Amurg!

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cohorte de lumină,
Acuma solitare,
Mai rumenă-n grădină,
O ultimă cărare.

Și ultima cărare,
în sufletu-mi ce plânge,
Că zi de zi dispare,
Și-n negură se stinge.

Din negură se lasă,
Iubirea pe pământuri,
Mormânt ruini-n...

02 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre acasă, casă, grădină, iubire, lumină, poezie

În mine! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

În mine doarme-o epocă de piatră,
Tot zbuciumul care-a urmat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Adeseori acum uitat.

Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În...

02 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iad, uitare, eternitate, pietre, jocuri, dor, lume, poezie

În mine! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

În mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism ce-a eșuat,
Cu zbuciumul înfricoșat,
Adeseori acum uitat.

Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În largul drumului de...

02 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iad, uitare, eternitate, pietre, dor, lume, poezie

În mine! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

În mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism nedezlegat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Și multe vieți ce-au sucombat.

În mine port în gesturi de maimuță,
Un dor nestins să sar în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,...

02 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iad, viață, eternitate, pietre, jocuri, dor, lume, poezie

Rechemând al serii dor! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.

Cum sclipesc sfioase stele,
Picurând nopții mister,
Eu răsar lumină-n ele,
Luminând ochiuri de cer.

Cum a nopților feerie,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, mister, speranță, suflet, dor, poezie, cer, iubire, față

Rechemând al serii dor! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.

Cum clipesc sfioase stele,
Îndrugând nemărginiri,
Eu clipesc lumină-n ele,
A lor trainice simțiri.

Cum a nopților feerie,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, speranță, suflet, dor, poezie, iubire, față, ochi, stele

Regândind al serii dor! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Dacă vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lună din ele,
De ard nopții tainic crâng.

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, vin, lună, față, ochi, dor, stele, poezie

Rechemând al serii dor! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Muta nopții poezie,
Leagă sufletelor spor,
C-o subtilă fantezie,
Din același sfânt amor.

Deseori zori-n poiană,
Rebegit de lung amor,
Mă cuprind iubirii vamă,
Rechemând al serii dor.

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre fantezie, sfinți, dor, poezie, iubire

Regândind al serii dor! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
În privirea-mi să-i ascund.

Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lumi între ele,
Și le strâng cu noapte-n crâng.

De atâta poezie,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre declin, întuneric, față, dor, poezie, noapte, vin, ochi, stele

Regândind al serii dor! (IV)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.

De atâta poezie,
Sufletul...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre fericire, declin, întuneric, dor, față, suflet, poezie, vin, lună, ochi

Regândind al serii dor! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.

De ne prind zori-n poiană,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre fericire, declin, întuneric, dor, vin, lună, față, ochi, stele, poezie

Duioase clipe! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Mi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?

De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...

28 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iubire, noutate, sărăcie, suflet, noroc, natură, clipă, dor, poezie

Eu amăgesc pe fiecare! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori ce mor striate,
Au fulgerat aleanul verii,
Cu farmecele deocheate.

De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?

De ce...

28 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, ochi, flori, grădină, dor, viață, poezie

Duioase clipe! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Mi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?

De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...

28 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iubire, noutate, sărăcie, suflet, noroc, natură, clipă, dor, poezie

Eu amăgesc pe fiecare! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Albaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat elanul verii,
Cu farmec dulce, nevisat.

De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale triste-i amintiri.

De...

28 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, farmec, ochi, flori, grădină, dor, viață, poezie

Duioase clipe! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Mi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?

De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...

28 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iubire, noutate, sărăcie, suflet, speranță, noroc, natură, clipă, dor

Eu amăgesc pe fiecare! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Albaștri ochi declină zarea,
Cu flori de măr amirosind,
Umbrare le ațin cărarea,
Iubirilor cu un colind.

De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri.

De ce...

28 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, ochi, flori, grădină, dor, viață, poezie

Eu amăgesc pe fiecare! (IV)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Albaștri ochi prin sita serii,
Muiați în flori ce mor striate,
Mai fulgeră aleanul verii,
Cu farmece de mult uitate.

De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?...

28 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre noroc, uitare, natură, cugetare, clipă, ochi, flori, grădină, dor

Noapte! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Noaptea-i clară blândă zână,
Simțitoare ca poetul,
Numai luna-i solitară,
Iscă vrej în tot boschetul.

Stele mândre par fecioare,
Ispitite de luceferi,
Pacea doarme în frunzare,
Tresărind un vânt de neferi.

Dar iubirea de cu...

21 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tentație, pace, noapte, inimă, sfinți, iubire, lună, stele, poezie