În față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Poezie de Constantin Obadă despre paradis, moarte, regret, noroc, noapte, umbră, vis, suferință, față, lumeSalonul meu, de la spital,
E ca o insulă, pe mare,
La care, ostenitu-mi val,
Slăbit, mai cată, întremare!
Sub bolta sorții care vin,
E-o lume-n grai seducătoare,
Din care durerosul chin,
Visează, treaz, regrete-n zare!
O...,...
Captiv, prin paturi de spitale,
Spoite-n jerbe de lumină,
Eu, torc durerii ideale,
Că vindecarea..., o să vină!
Oprit brutal, în drum spre maluri,
De Fatime nedomesticite,
Eu, lupt din spumegate valuri,
Să urc, spre lumi mai...
O..., iată-mă poet cu eul meu pe stradă,
Comoară de poeme scăldate-n sentimente,
Cum mă feresc dar toți vor să mă vadă,
Și toți vor să-mi aducă suave complimente.
Eu trebuie să educ, să dau exemple,
Acelora ce sunt și vor veni din...
Poezie de Constantin Obadă despre absența, complimente, sentimente, politețe, bancheri, poeți, comoară, poezie, vinE greu în pușcărie să stai și să aștepți,
Sorocul libertății, spre care-ncet te-ndrepți,
Oricum ți-i pedepsirea în bezna cea adâncă,
De ai putere-n tine și sănătate încă,
Răzbești nenorocirea cu ferea îndârjită,
Sporindu-ți vieții...
Poezie de Constantin Obadă despre închisoare, sănătate, plăcere, fericire, putere, credință, durere, omenie, moarte, viațăGraba publicării,
Strică sarea mării,
Patosul furtunii,
Prea-l animă unii.
Vajnica furtună,
Prea multe adună,
Prea vrea să le spună,
Toate, într-o lună.
Aștept ceva poeme,
Noi pretinse-n vreme,
De drag publicării,...
Graba publicării,
Strică sarea mării,
Astfel curg poeme,
Noi pretinse-n vreme.
False-n son cântării,
Ca vuietul mării.
Artă care-nșeală,
Chiaburind o școală.
Dotată publicării,
Creșten veac uitării,
Ca un bir în pripă,
Tot...
Când mai revin, imagini clare,
Din tot ce-a fost, când uiți ce ești,
Te prinde-o dulce exaltare,
Ca Făt-Frumos, de prin povești!
Transfigurat, concepi poeme,
Din sonuri, pline de candoare,
Și șlefuiești cu vremea teme,
Ivite-n...
Și iară vântiri bat în porți,
Frunzare moarte-n dans haotic,
Iar cerne cerul ca la morți,
Și-mbracă vremea, văl despotic!
Și iar în case stăm ursuzi,
Când ploaia bate-n geam măruntă,
Visând o vară pe sub duzi,
Și-o toamnă să jucăm...
De-ar fi în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri, pe-ntrecute,
Aș vrea dorinți ce nu albesc,
Și chip iubirii pe tăcute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce este azi, ori ce e mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Aș vrea în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri nebătute,
Ca să tot curg iubirii soare,
Să cresc iubiri necunoscute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce-nseamnă azi, ce-nseamnă mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Suflete, azi nu mai curg,
Pulberi noi, în vechi clepsidre,
Ci se zbat din arc de stele,
Să imprime vremii-n ornic,
Suflul ei cel electronic!
Ei s-au iubit duios de tineri,
Naivi în taine, soli iubirii,
În nopți târzii ca niște neferi,
Sorbeau dorinți din harul firii.
Noi ne-am iubit cândva-ntr-o vreme,
Când eram tineri soli iubirii,
Când ne primeam, câte probleme,
Eșite din căminul firii.
Căci eu eram ceva mai mare,
Iar tu o mândră copiliță,
O mare am strâns de durere,
Părinții când te-au dus...
Poezie de Constantin Obadă despre probleme, tinerețe, jocuri, dorință, iubire, durere, lacrimi, vreme, moarte, ochiS-au tot iubit când erau tineri,
Sfioși în tainele iubirii,
Priviri din zbor ca niște neferi,
Dorinței lor în dorul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el în stare,
Părinții când au...
Noi ne-am iubit când eram tineri,
Când eram soli în drum iubirii,
Privindu-ne ca niște neferi,
Furam în zbor extaze firii.
Căci eu sfios eram mai mare,
Pe când tu, farmec de copilă,
Dureri am strâns cât sunt în stare,
Părinții...
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, farmec, iubire, zbor, durere, lacrimi, moarte, ochi, viațăNefericiți au fost de tineri,
Naivi în rosturi dulci iubirii,
În nopți târzii cu ochii teferi,
Abia visau păcatul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el, în stare,
Părinții când au...
Poezie de Constantin Obadă despre naivitate, nefericire, păcat, tinerețe, farmec, iubire, ochi, frumusețe, noapte, răuNu-i veni tu ziua-n crâng,
Subțirică fată?
De mijloc am să te strâng,
Și-ncă nu odată.
O să-ți pară rău de tot,
Știu povestea-ntreagă,
Dară eu așa socot,
Un sărut de creangă.
Crângul sună-n frunză rar,
Cum îi obiceiul,...
Poezie de Constantin Obadă despre greșeală, obiceiuri, sfinți, povești, sărut, jocuri, cuvânt, noroc, farmec, răuDe câte ori prin cimitire,
Mă poartă pașii după moarte,
Răzleț sorb tainic elixire,
Dorinței vii zburând departe!
Un freamăt veșnic de viață,
Mă cheamă-n triluri din cuibare,
Încât îndoliata-mi față,
Vioaie dintre morți apare....
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, tristețe, moarte, liniște, eternitate, acasă, casă, zbor, față, dorDe câte ori, prin cimitire,
Mă poartă, pași de-nmormântare,
Răzleț, sub pomi, torc elixire,
Și, parcă zbor, în altă zare!
Un freamăt veșnic, de pădure,
Mă cheamă-n triluri felurite,
Au cine-ar sta să mai îndure,
Cântări și pravili...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, tristețe, acasă, liniște, eternitate, zbor, noapte, poezie
