Plâng copii pe drumuri în Biafra surdă,
Pâinea n-o mai știu, nici lapte nici urdă,
Foamea e-n orbite, crește globii mari,
Burțile răsună, hoardă de tătari.
Surdă omenire care urci rachete,
Cum de lași să moară un popor sub soare?...
Poezie de Constantin Obadă despre rușine, foame, viitor, bucurie, credință, copii, omenie, oameni, soare, poezieZână blândă noapte clară,
Simțitoare-i cu poetul,
Numai luna-i solitară,
Zăvorăște vrăji cu-ncetul.
Stele mândre par fecioare,
Ispitite de luceferi,
Pacea doarme în frunzare,
Tresărind un vânt de neferi.
Dar iubirea de cu...
Poezie de Constantin Obadă despre magie, tentație, pace, noapte, inimă, sfinți, iubire, lună, stele, poezieDe vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Poezie de Constantin Obadă despre părinți, zei, copii, dor, iubire, poezieEu nu mai rabd acele vise,
Brumate-n taina mângâierii,
Ci fiare-n vraja lor ucise,
Să urce către anii înălțării.
Poezie de Constantin Obadă despre vis, poezieDrumuri vin drumuri se duc,
Din grădina vieții mele,
Din ce-am fost, din falnic nuc,
Zilnic mă prefac surcele.
Primăverile amare,
Le-ndulceam cu miere albă,
Nuci dădeam la fiecare,
Și râdeam de câte-o babă.
Drumuri vin...
Poezie de Constantin Obadă despre grădină, vin, viață, poezieRamuri multe, moarte tac,
În grădina vieții mele,
Zilnic, prind să mă desfac,
Ploaie neagră de surcele.
Primăveri înscrise-n cercuri,
Îndulceam cu miere albă,
Nuci dădeam de multe feluri,
Și râdem de câte-o babă.
Ramuri se...
Poezie de Constantin Obadă despre grădină, primăvară, ploaie, moarte, viață, poeziePort în mine sita lumii mereu nouă,
Care cerne neguri din sclipiri de rouă,
Port nădejdea vremii către alte stele,
Strecurate-n spuza cântecelor mele.
Poezie de Constantin Obadă despre lume, stele, poezieO teamă de eroare mă cuprinde,
Când minte-ncet dezleagă noi mistere,
Ca orice om neputincios când tinde,
Să zboare duh, în gol purtat de sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut umbrit de palide norocuri,
Când din noianul unor...
Poezie de Constantin Obadă despre eroare, frică, umbră, uitare, mister, minte, trecut, poezieCând am pornit în câmp asalturi,
Să ștergem milenare haturi,
Noi am cântat în bătălie,
Un imn străbun de vitejie.
Când am forat isteți adâncuri,
Să scoatem tăinuite păcuri,
Noi am cântat încă o odă,
În ritm strălucitor de sondă....
Poezie de Constantin Obadă despre datorie, muzică, inteligență, pace, credință, omenie, pământ, poezieEu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum mor semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Că nu-i durere la români,
Ca pierderea de nume.
Poezie de Constantin Obadă despre români, durere, nume, rău, poezieFereastre stau deschise către astre,
O minte clară trage infinituri,
Pe sfoara vremii cu luciri albastre,
Când cearcă necuprins cu alte mituri.
În sticla lor reflectă luna,
Credinți țesute cu milenii,
Dezvăluind abia minciuna,...
Poezie de Constantin Obadă despre amar, minciună, minte, lună, poezieAlbaștri ochi declină zarea,
Cu flori de măr amirosind,
Umbrare le ațin cărarea,
Iubirilor cu un colind.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri.
De ce...
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, natură, ochi, flori, grădină, dor, viață, poezieCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De atâta poezie,
Sufletul...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, declin, întuneric, dor, față, suflet, poezie, vin, lună, ochiAbia cuget cugetarea,
Că din eu, sar vâlvătaie,
Fost-am frate eu cu marea,
Ori un strigăt de bătaie.
Poezie de Constantin Obadă despre cugetare, poeziePojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n copcă de izvoare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare.
Eu...
Poezie de Constantin Obadă despre dor, ploaie, pământ, poezieUmede de-a umbrelor visare,
Martore stau streașine de case,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungiri de eri prin noi în zare.
Veșnică e pura dimineață,
Soră cu lumina suitoare,
Cugetarea mea tăcută-nvață,
Cum că viața nu-i decât...
Poezie de Constantin Obadă despre tăcere, schimbare, vis, zi de naștere, lumină, viață, poezieTristețea unor vechi biserici,
O simți de intri cum mângâie,
Altare lungi fără de clerici,
Și fumuri blânde de tămâie.
Poezie de Constantin Obadă despre tristețe, fum, vechi, poezieEu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Dar nu stau mult să preget,
Chemării vremii mele.
Eu nu-s decât un suflet,
Un strigăt de bătaie,
Ca nemilosul urlet,
Când dușmanii despoaie.
Poezie de Constantin Obadă despre dușmani, suflet, stele, poezieRedă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețea și măsura,
Să zbor și-n lumea siderală....
Poezie de Constantin Obadă despre nevoie, măsură, speranță, eternitate, destin, zbor, natură, cugetare, iubireCând soare dogorește-n suflete nădufuri,
Când nu adie vântul câmpii, pădure, stufuri,
Când din noianul mării nu urcă nici o boare,
Când toate nu-s scăldate decât în ploi de soare,
Se naște-atunci o stare ce sparge vechi tipare,
Căci tot...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, ploaie, suflet, vechi, soare, poezie
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
