Redă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.
Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....
Poezie de Constantin Obadă despre farmecStau dor în prag de vis, vibrând iubirea-n pară,
Cum arămește-n seri, pădurea solitară.
Poiene foșnitoare, din umbre beau lumini,
De te pătrunde-un farmec, ce face să te-nchini.
Minune de icoane în roiuri se ivesc,
Spoind apusul zilei cu...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecRedă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.
Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....
Poezie de Constantin Obadă despre farmecAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat elanul verii,
Cu farmec dulce, nevisat.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale triste-i amintiri.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecCând dorm altare-n guri de clerici,
Când doruri ard în dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
O simt din praguri cum mângâie.
Din fumuri iscodesc silința,
Neprihănită să arate,
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate....
Poezie de Constantin Obadă despre farmecCând pădurea solitară,
Arămește umbra iară,
Dor de vis în prag de seară,
Eu vibrez iubirea-n pară.
Farmec dulce mă pătrunde,
Dau icoanei raze-n unde,
Ce te face să te-nchini,
Ca zaraful la țechini.
Poezie de Constantin Obadă despre farmecStau vis în prag de dor, vibrând seară de seară,
Cum picură amurguri, arama solitară,
Altare răzvrătite de umbre, beau lumini,
Când recreaz-un farmec la care să te-nchini,
Icoane fără seamăn din nou se ivesc,
Cum n-a văzut în temple,...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecRedă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.
Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....
Poezie de Constantin Obadă despre farmecNefericiți au fost de tineri,
Naivi în rosturi dulci iubirii,
În nopți târzii cu ochii teferi,
Abia visau păcatul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el, în stare,
Părinții când au...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecGreoi, bolnav de poezie,
Pe străzi abia catadicsesc,
Nu vin de la leprozerie,
Prieteni încă stihuiesc.
Știu, ați dori poate-o epavă,
Un farmec mai deosebit,
Să mă slăviți mai sus de slavă,
Voi care-atâta m-ați iubit.
Dar, nu...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecNatura-mi pare o pisică,
Ce viclenește, biata-mi clipă!
De când mă știu sortit durerii,
Eu simt că-i cresc prinos plăcerii!
Și mă-ntreb de ce comoară,
Gândirii ce mi-a dat-o mie,
De ce să fiu o primăvară,
Ca să mă prindă-n...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecSperînd, vieții dăi acum,
Prisos de farmec pe-acest drum,
Căci în noianuri de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi.
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Sperând, trăiește-te acum,
Să nu lași valuri de acumi,
Naiv, dorindu-ți alte lumi.
Poezie de Constantin Obadă despre farmecNoi ne-am iubit când eram tineri,
Când eram soli în drum iubirii,
Privindu-ne ca niște neferi,
Furam în zbor extaze firii.
Căci eu sfios eram mai mare,
Pe când tu, farmec de copilă,
Dureri am strâns cât sunt în stare,
Părinții...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecS-au tot iubit când erau tineri,
Sfioși în tainele iubirii,
Priviri din zbor ca niște neferi,
Dorinței lor în dorul firii.
El, Făt-Frumos, era mai mare,
Pe când ea, farmec de copilă,
A fost să moară el în stare,
Părinții când au...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecNu-i veni tu ziua-n crâng,
Subțirică fată?
De mijloc am să te strâng,
Și-ncă nu odată.
O să-ți pară rău de tot,
Știu povestea-ntreagă,
Dară eu așa socot,
Un sărut de creangă.
Crângul sună-n frunză rar,
Cum îi obiceiul,...
Poezie de Constantin Obadă despre farmecSe frânge cornul lunii sub gânduri fulgerate,
Ne mor visări iubirii, și-mpătimiri curate,
Acuma ești prin roiuri veșnicie,
Să reanimi speranța cântării ce-o să vie!
Când strălucim altare din farmecul credinții,
Noi știm că lumea piere...
Poezie de Constantin Obadă despre farmec
