Cu noaptea..., tatăl meu, s-a stins,
În pacea..., tristului spital,
Zburând și el..., în necuprins,
Ca tot, ce-n lume-i..., ideal!
Acum..., nu plâng, ci, doar ascult,
Țărânii..., zbuciumul rărit,
Cum îmi ascunde..., tot mai mult,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieBalada mea, balada ta,
Balada..., tuturora,
Adeseori, în cumpeni sta,
Să cânte..., Aurora!
Dar, nu-i de vină, nici un ins,
Din cei..., ce nu știură,
Ci toți acei, ce au prelins,
Neliniște..., și ură!
Din Mai-ul, veșnic...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieTe-aștept.., minunea mea, să vii,
Odată-n ritm cu vremea,
Să tescuim, doruri de vii,
Să fim, în rost cu lumea!
Te-aștept..., minunea mea, să vii,
În codrul meu, poiană,
Să bem, eterne, dulci tării,
Dorinței..., sfântă mamă!...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieMustim din teascul minții, o..., crudă, dezolare,
Când, strugurii cei tineri, anii, în arșiți ni se coc.
Robiți din patimi, zilnic, din clipe de-ncleștare,
Sorbim, din visul vieții, buchete..., de noroc!
Ne e dat, să bem ambrozii, din...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieTrece timp, în vechi armuri,
Tinerețea noastră,
Trece verb, în alte guri,
Pasăre măiastră!
Stinge timpul, în zadar,
Setea de lumină,
Veșnicia lui Icar,
Suie..., din ruină!
Trece timp, doinind din brazi,
Tinereții noastre,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieZbori mereu, în lună,
Cu aripi de stele,
Uitând, lumea bună,
A vieții mele!
Doruri ard, și-n mine,
Vise, de inele,
De ce cânți ruine,
Chiar divine-n ele?
Zbori, peste coclauri,
Dar, în munții noștri,
Uiți, să suni ecouri,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieLăsați-mi calea mea, deschisă,
Spre lumea, care-o întrevăd,
Nu-i tragedia-n fond ucisă,
De n-are-o umbră, de prăpăd!
Lăsați-mi calea mea în urmă,
Și căutați, un trai mai bun,
Căci unu-n vise când se curmă,
Cei tineri, veșnic, îl...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieRetras timid, în vadul veșnic,
Poetul..., pare că-i de ceară!
Extaziată-n nimb de sfeșnic,
O muză-l plânge..., solitară!
Dar, iată zorii, prind să intre,
Spoind, altarul dimineții,
Sicriu-n raze, pare luntre,
Ce-nfruntă încă...,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieVara-i caldă! Noaptea-i clară!
Reprivesc, divina lună!
Mândră..., veșnic solitară,
Basme dragi, în jur adună!
Doar o boare de lumină,
Licărește..., străvezie,
Când pe fața ei senină,
Lasă urme, de-omenie!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieAștept, nespus, să vii, din idealuri,
Să înspumezi iubirii, alte valuri,
Dar, tu nu vii, căci te-ndrăgesc toți sfinții,
Pe când eu, vin..., din dorul suferinții!
Aștept, răbdând sfios, la țărmul mării,
Să-mpătimezi, idila înserării,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieTu..., mori în fiecare zi,
Mori tu..., iubire oarbă?
Tu Doamne, n-o mai limpezi,
Vei fi demult..., o babă!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDogit, în umbre solitare,
Amorul, cată păpurișuri,
Să umple-n goluri, și-n uitare,
Pustiul lui, cu verzi desișuri!
Dar, oricât bate-n doage sparte,
Să lege fire, tinereții,
Din papuri, curg visări deșarte,
Înnoitoare-n roi,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieO lege tainică ucide,
C-o simplitate, magistrală,
Sublime suflete, avide,
Oriunde fug, de-a morții boală!
Dezastru-n sinea ei prelinge,
Candorii setea primenirii,
De-aceea poate, ea nu stinge,
În drumul ei, lumina firii!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDe mult sunt mort, printre cei vii,
De ani, pe umeri duc, calvarul,
Nu mai suport..., copilării,
Când zilnic, sorb încet, amarul!
Tiranii existenței,
Durerii scapă amnare,
O..., tu, stăpân al Providenței,
Dă-mi mai curând, să...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieȘi azi, mai sun, să leg un cânt,
Sedus, de lungi dezastre,
Tot cântărind acest pământ,
Cu stele mici, albastre!
Și azi, va crește pe mormânt,
Păduri, albind destine,
Nu știu ce-oi fi, dar mă presimt,
În lumea..., care vine!
Poezie de Constantin Obadă despre poeziePe scări, umbrite de ninsoare,
Muiate-n arămiu..., de seară,
Amurgu-n straie solitare,
Se-oprește-aprins..., sortit să piară!
O liniște, se împresoară,
Un duh străbun, animă firea,
Din codrii, luna, suie iară,
Altar, ce...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu..., nu sunt, membru de Partid!
Nu sorb, cântări, nici adorații,
Eu..., sunt, un credincios, colind,
Iubirii lui..., răsfrânte-n alții!
Eu..., nu sunt, membru de Partid!
Dar, am trudit mereu la țară,
În miezul luptelor, torid,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDumbrăvi, neostenite, de veacuri, sorb din soare,
Lumini, încremenite, în ramuri și frunzare,
Cântări, de mult apuse, în haina suferinții,
Le resimțim, spasmodic, doar..., când ne mor părinții.
Cărări șerpuitoare, sunt, urme de...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCaptiv, prin paturi de spitale,
Spoite-n jerbe de lumină,
Eu, torc durerii ideale,
Că vindecarea..., o să vină!
Oprit brutal, în drum spre maluri,
De Fatime nedomesticite,
Eu, lupt din spumegate valuri,
Să urc, spre lumi mai...
Poezie de Constantin Obadă despre poeziePrivesc, uimit, străvechiul șanț,
Ce-nconjură..., ruine,
Cândva, o lume din Bizanț,
Trăia aicea..., bine!
O glorie, zace-n deșanț,
Orfană-n veci, de capă:
„Unde-i acum, acel Bizanț,
După Bizanț, să-nceapă”?
Poezie de Constantin Obadă despre poezie
