Visul meu, în drumul țării,
Drumul țării-n visul meu,
Amândoi, vis înălțării,
Arcuim, zilnic, mereu!
Precum valurile mării,
Duc în nouri, harul ploii,
Noi, din piscul înălțării,
Ogoim, cu spor, nevoii!
Visul meu, în drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieE-n dulce mai, e-n fapt de seară,
Înaltul cer..., aprinde stele,
Natura, parcă-ntâia oară,
Ne picură mister, din ele!
Sorbim tăceri, când ne escală,
Iubirii..., cult de epopee,
Căci nu-i în mai, mai mare fală,
Decât..., a...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieVibrează lumea-n minți fecunde,
Armonizate..., în delir,
Să primenească, cu-alte unde,
Dorinței..., cânt de elixir!
Azi, poate, nimeni nu-nțelege,
Nimic..., din haosul sonor,
Dar, vine vremea când, se-alege,
Din el..., un imn,...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieRâs, în scorbura durerii,
Plânge, trupul meu beteag,
Doară gândul mângâierii,
Intuiește..., alt meleag!
Plâns, în scorbura durerii,
Râde, trupul meu beteag,
Când, vreo rază a-ntremării,
Se prelinge..., prin hogeag!
Râs și...
Poezie de Constantin Obadă despre poeziePământ rotit..., oprește clipa,
Când soarta-mi urcă la zenit,
Să sorb regretul, din risipa,
Pierdută-n timp..., nemărginit!
Dar, cine stă, s-asculte huma,
Visând, pe prisma unui vers?
Ar fi, cea mai cumplită glumă,
Cutremurată-n...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDecembrie, subtil a prins,
Să-nvăluie durerii,
Dar, sub troiene, dinadins,
Dospește..., primăverii!
Când oamenii, subtil sunt ninși,
Cu-nvăluiri..., deșarte,
Nădejdea, le rămâne-n sfincși,
Dar sfincșii lor..., în moarte!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCe s-a ales, de tine, tată?
Tu, univers de gânduri mari,
Tu, care n-ai stat niciodată,
Decât, în rând cu temerari?
Ce s-a ales, din slava dulce,
Din basmul tău, atât de clar,
Nerăbdător, trudind s-apuce,
Dreptății..., traiul...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieÎmi bat în soartă, sonuri noi,
Misterioasele cuvinte,
Și toate vin, ca un șuvoi,
Și toate vor, un drum 'nainte!
Eu, le arunc în cale flori,
Și le strunesc, cum știu avânturi,
Iscând din ape..., meteori,
Și din iubire..., cânturi!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDin care colț de cer păgân,
Prind în versuri, raze,
De mișc, cu ele când îngân,
O lume..., de extaze?
Din care dor, nemărginit,
Prind, nevăzute fire,
De mișc, inele de argint,
Topite..., de iubire?
Din care soare, stins...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieAcelași timp, neîndoios,
L-au cunoscut străbunii,
Scăldat în vară, luminos,
Iubind în ierni, tăciunii!
Când omu-i tânăr, și mai șui,
Etern..., îi pare timpul,
Dar, cum regretă clipa lui,
Când moare-n el Olimpul!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieCând mai revin, imagini clare,
Din tot ce-a fost, când uiți ce ești,
Te prinde-o dulce exaltare,
Ca Făt-Frumos, de prin povești!
Transfigurat, concepi poeme,
Din sonuri, pline de candoare,
Și șlefuiești cu vremea teme,
Ivite-n...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieDădui dureri, în roi de-a dura,
Să-nsenineze, chipul meu!
Dădui dureri, în roi de-a dura,
Să prind, contur, de Dumnezeu!
Și Doamne, cum te-am prins de bine,
Că-n chipul tău, eu, aburind,
Și Doamne, cum te-am prins de bine,
Eu, nu...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieFrământ în mine, lutul care,
Nu scade-n ritm de sărbătoare!
Iscat, din pulberi strălucite,
Din valuri mari, din mări muncite!
Din ape repezi și-ndulcite,
Din alte luturi vlăguite,
Din lupte grele și vrăjmașe,
Din patimi dulci și...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieVremuiește-n voie vremea,
Iarna inimii..., săraca!
Nu-i mai place, cum e lumea,
Nu-i mai place, cum e joaca!
Nu-i mai place, Primăvara!
Vara, moare de căldură,
Toamna, plânge-n struguri iară,
Tescuiți..., fără măsură!...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieEu..., nu-s din neam miop,
Am tot vederi, albastre,
Arar, un gând ciclop,
Mă-nvăluie-n dezastre!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieSe poate..., să mai fi murit,
De când e lumea, lume,
Se poate..., să fi revenit,
Mereu..., sub alte nume!
Dar..., dacă nu mă regăsesc,
Cu cel ce sunt acuma,
Eternul, mi-l disprețuiesc,
Și-mbrac în taină..., huma!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieSub valul tău de adevăr,
Dorința mea, pustie,
Se leapădă, ca orice măr,
De frunza lui, târzie!
Presimt, de multe ori, că mor,
Nevolnic..., prin gunoaie,
Dar..., tot renasc, verde covor,
După un nor..., de ploaie!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieTu vii..., în valuri, dragi tăcerii,
Te sui, în pomi, să nu te văd,
Și suni, din frunze, farmec serii,
Și râzi, șireato..., trist, cum șed!
Timid..., mă crezi, din stripa ierbii,
Plăpând..., din fire, când m-agit,
De teamă, să mă...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieÎmi vine..., câte-odată,
Să zbor..., până la stele,
Să leg nemărginirea,
Cu aurul din ele,
Să leg, legenda lumii,
Cu focul vremii noastre,
Drept imn de biruință,
Filtrat, prin zări albastre!
Îmi vine..., să nasc lumi,
O...
Poezie de Constantin Obadă despre poezieȘi e..., un timp neîndoios,
Când trebui să se spargă,
Un vis de patimi, spongios,
Demonic, de aleargă!
Și e..., un sclipet, pân' la cer,
Din ev, de lume nouă,
Și cad perdele, de mister,
Și scad, nămeți în rouă!
Și e..., un...
Poezie de Constantin Obadă despre poezie
