Vederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri mai lasă,
Speranțe aripe de vis.
O clipă simt...
Poezie de Constantin Obadă despre simțO umbră de mustrare mă cuprinde,
Când mintea mea animă vechi mistere,
Atunci eu simt neputincios cum tinde,
Icarul mitic aripi către sfere.
O umbră sură de dorinți apasă,
Trecut meu de palide norocuri,
Când din noianul unor ani îmi...
Poezie de Constantin Obadă despre simțPrin hogeagul vremii mele,
Multe ramuri moarte cad,
Ploaia negrelor surcele,
Din poieni făcură vad.
Rar din muguri câte-o floare,
Mai răsare magistral,
Să-ncălzească o plecare,
Zilnică spre hibernal!
Prin hogeagul vremii...
Poezie de Constantin Obadă despre simțPrind a înțelege simfonia ploii,
Care spală ziduri, și stiază geamuri,
Simt cum mână setea la carul nevoii,
Nori bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege cum lumina zilei,
Mână umbra deasă, spaima și durerea,
Simt că-i...
Poezie de Constantin Obadă despre simțEu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Le simt cum blânde mă mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic tulbură ființa,
Neprihănitelor surate.
Când văd altare,...
Poezie de Constantin Obadă despre simțPe nesimțite-am devenit,
Nevoia altui exemplar,
Deși nu par îmbătrânit,
Eu simt din mine cum dispar.
Și simt cum gânduri de profet,
Din culmi de vremi leagă un vis,
Pe când eu suflet de poet,
Din haos sting abis.
Eu nu știu...
Poezie de Constantin Obadă despre simțUnde ești tu tinerețe,
Să roiesc timpul cu tine,
Să mă simt în toate bine,
Să eman de frumusețe.
Tu natura mea ingrată,
M-ai ucis din prima clipă,
Tu rămâi mereu galantă,
Tu comoară, eu risipă.
Poezie de Constantin Obadă despre simțAzi noapte, tatăl meu s-a stins,
În patu-i rece de spital,
Încremenit în necuprins,
După visări în ideal.
Nu-l plâng la groaapă, ci ascult,
Țărânii zbuciumul rărit,
Și simt cât l-am iubit de mult,
Acuma, când ne-a părăsit.
Poezie de Constantin Obadă despre simțNatura-mi pare o pisică,
Ce viclenește, biata-mi clipă!
De când mă știu sortit durerii,
Eu simt că-i cresc prinos plăcerii!
Și mă-ntreb de ce comoară,
Gândirii ce mi-a dat-o mie,
De ce să fiu o primăvară,
Ca să mă prindă-n...
Poezie de Constantin Obadă despre simțFirave fire de noroc,
Sclipesc sfioase-n cale,
Ca niște flori de busuioc,
Cu iz de osanale.
Iar eu duios cu visul meu,
Privesc senin clepsidre,
Uitând că mă golesc mereu,
Necunoscute vidre.
Venim, trăim, plecăm mereu,...
Poezie de Constantin Obadă despre simțDin cerul despicat de stele,
Luceferi picură senin,
Și leagă nopților inele,
De șirul nopților ce vin.
Din traiul despicat cu trude,
Isteții revorbesc senin,
Când leagă cu inele rude,
De șirul celor care vin.
De-aceia viața e...
Poezie de Constantin Obadă despre simțCând trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....
Poezie de Constantin Obadă despre simțSfios te chem în vis iubire,
Când aș putea să fiu păgân,
Dar nu pot trece peste fire,
Dorința unui crez rămân,
Când mă trezesc mai simt pe față,
Savoarea ta, ușoară zare,
Cum ne învăluie-n distanță,
Și-n visul nopții iar răsare.
Poezie de Constantin Obadă despre simțE toamnă plină când m-aplec,
Cu vârfuri noi spre rădăcină,
O clipă-n ramuri mai petrec,
Apoi cobor către tulpină.
Acolo eu mă simt profund,
Ca universul fără margini,
De gerul cosmic când m-ascund,
În coaja ei ca-n mii de oameni!
Poezie de Constantin Obadă despre simțLiniștea-i neclară-n aer,
De parcă spirite vorbesc,
Eu prin raza unui vaer,
Adâncul vremii-ntrezăresc.
Și mă cuprinde-acea visare,
Muiată-n patima iubirii,
Când simt a sinelui candoare,
Roind schimbarea omenirii.
Poezie de Constantin Obadă despre simț
