Când treci prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf!
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu!...
Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.
Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.
Din eterna lumii artă,
Cu...
Un suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
Stau vis în prag de dor, vibrând iubire-n pară,
Cum picură amurg arama solitară,
Nicicând credința lumii nu poate să încapă,
Altare răzvrătite de umbre beau lumini,
De se creaz-un farmec ce face să te închini.
Minune din icoane apuse...
Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți...
Stau dor în prag de vis, vibrând iubire-n pară,
Cum arămește-amurg, pădurea solitară.
Altarul răzvrătirii din umbră bea lumini,
Dar și creaz-un farmec ce face să te-nchini.
Minune de icoane aprinse se ivesc,
Spoind apusul zilei cu har...
Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o...
Drumul meu e drum de piatră,
Sfărâmat de mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Din ghiocuri și netoți.
Ce duhuri nevăzute poartă,
Povara sorții, ispitind?
Nădejdea e o biată artă,
Ce-și taie creanga-ncet iubind.
Și de-o...
Graba publicării,
Strică sarea mării,
Astfel curg poeme,
Noi pretinse-n vreme.
False-n son cântării,
Ca vuietul mării.
Artă care-nșeală,
Chiaburind o școală.
Dotată publicării,
Creșten veac uitării,
Ca un bir în pripă,
Tot...
Când trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....
Brâncușiană
E dalta lui Brâncuși o formă sacră
de viață și cu foame de neant
și nemurirea peste zbor consacră
coloana infinitului pedant
E dalta lui Brâncuși tăcerea sacră
când șlefuiește poarta-ntr-un sărut
cu lacrima de dor...
Precum o frunză mă desprind de zare
vitalitatea are cea mai scumpă hartă
lacrima curge nu știe să zboare
spre absolut doar îngerii o poartă
precum o frunză mă desprind de mine
aș vrea să nu mai simt când totul doare
mi-e dor de primăvară...
Țintuit de centru
lumea se-nvârte
în
jurul meu
cu
toate
cele
șapte
arte
în
pauze
de admirație
plâng
la
sânul poeziei
Serghei Esenin mă întorc la tine Serghei Esenin lumea-i o curvă mi-e rău de toate și mi-e bine nu am ce face parcă toate turbă Serghei Esenin lumea-i o curvă iubesc totul și totul mă trădează totuși parcă mă ajung din urmă în pustiul lumii nu...
