Te asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă, bunătate.
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis, de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt, anii primăverii,
Mi-ai deschis în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Glasul tău, o apă lină,...
Te asemăn, cu o perlă,
Ce reflectă..., bunătate,
Soare mult, fără umbrelă,
Ca un vis de libertate.
În nisipurile tale,
S-au copt anii primăverii,
Mi-ai deschis, în viață, cale,
Ca o stea, pe cerul serii.
Galasul tău, o apă...
Unde-mi sunt acum bunicii,
Să-mi alunge norii fricii,
Să-mi deschidă, să mă-nvețe,
A izbânzilor povețe!
Bunătatea lor sihastră,
Străjuia căsuța noastră,
Blânzi ca file de poveste,
Picurau nădejdii veste!
Ei s-au dus pe fir de ape,...
Sfinte patimi, de iubire,
Suferiți, din bunătate,
Dar, când dați în fericire,
Străluciți, numai păcate!
Nu cătați, în altă lume,
Bunătatea fericirii,
Mulțumiți-vă cu-n nume,
Lângă voi, plin de iubire!
Depărtarea, ca și marea,...
Când mă gândesc cum mă jucam,
cu mustățile bunicului, cu fusul bunicii,
cum scânceam la ei, și ei râdeau, și se veseleau,
iar mai târziu, când îmi spuneau povești,
mi se păreau niște profeți,
cu ochii blânzi și vioi, cu priviri clare,...
Când mă jucam cu bunicii,
credeam că bunicul e Ceahlăul,
iar bunica Sfânta Ana, care ogoaie,
din piscul hornului, vatra pământului.
În ochii lor blânzi, mi-am scăldat copilăria,
iar din lacrima lor, mi-a încolțit în suflet iubirea....
Când mă jucam cu bunicii,
aveam nu știu cum credința,
că ei sunt înalți cât munții,
lungi cât mările și oceanele,
și că în ochii și sufletul lor,
sălășluiesc, toată bunătatea și iubirea,
pământului și a lumii!
Când mă jucam cu bunicii...,
bunicul îmi părea cât Ceahlăul,
iar bunica duioasă ca Sfânta Ana,
care dintr-un ghem de horn, stinge vatra satului.
În lacul bunătății lor, mi-am scăldat copilăria,
iar din valul lor am sorbit iubirea, și...
Închid ochii lumii mele,
Și m-afund în alta clară,
Văd bunicul prin zăbrele,
Șchiopătând, cum apă cară.
Iar bunica, ca o sfântă,
Ninsă-n păr de bunătate,
Prin ogradă se frământă,
Săritoare, mai la toate.
Azi e Ziua Bunătăţii, Milei, Generozităţii; Să-nălţăm, deci, rugăciuni Şi de azi toţi să fim Buni! (George Budoi, 13.11.2024).
Pe lume sunt şi buni şi răi,
Sunt şi deştepţi, şi nătărăi,
Dar orişicât ţi-ar fi de greu,
Tu să fii bun, copilul meu!
Eu martor iau pe Moş Crăciun,
Nu poate fi oricine bun;
Mi-e martor bunul Dumnezău,
Oricine poate fi om rău.
Bunătatea-i o virtute,
Cea mai mare dintre sute;
E o calitate rară,
Ea e către Rai o scară.
Omul bun, ştie oricine,
Un om rău uşor devine;
Omul rău, orice ai face,
În om bun nu se preface.
Omul bun, orice s-ar spune,
Laudă doar fapte bune;
Omul rău, în toate cele,
Laudă doar fapte rele.
