Fereastra lumii stă deschisă,
Spre astre veșnic rotitoare,
Cum stă o floare de narcisă,
Suavă-n alb îmbietoare.
Din sticla ei reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Să povestesc acum minciuna,
Ca în biserici vagi ectenii....
Privirea mea tremurătoare,
Când curgi din ochi scară-n adâncuri,
Când cauți vieții o cărare,
Tu luminezi și șes și smârcuri.
Dar azi în jurul tău puțini,
Când cați în stepe mute mlaștini,
Când cați din mări în ritmuri flori,
Tot...
Veniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin ales și pâinea cât o...
Pojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Umbrare dulci în stepa lumii,
Și-n domoliri de vânt prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu...
Lumina mea tremurătoare,
Ca apa scormonind adâncuri,
Animă vieții o cărare,
Undind ades în șesuri smârcuri.
Dar jarul tău arde potaia,
Și stepe triste prinde-n cătini,
Când aduce lumii ploaia,
Și cântă dulce din noi cetini.
Stau vis în prag de dor, vibrând seară de seară,
Cum picură amurguri, arama solitară,
Altare răzvrătite de umbre, beau lumini,
Când recreaz-un farmec la care să te-nchini,
Icoane fără seamăn din nou se ivesc,
Cum n-a văzut în temple,...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Când în ziduri bate când striază geamuri,
Prind cum trece setea la carul nevoii,
Ca s-ajute norii care mișcă ramuri.
Prind a înțelege lumea în mișcare,
Cum ea chipul vieții, cu noi inși îl schimbă,...
Eu văd altare părăsite,
Cum cată fumuri de tămâie,
Figuri de veacuri obosite,
Din ziduri triste ne mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Adânc ne tulbură ființa,
Cu cântece îndurerate.
Atuncea cred că-n...
Veniți din toate colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba vremii,
Cu cântecul ce-l știe fiecare.
Veniți sfătoși cu inime curate,
Căci știm primi cu-adâncă omenie,
Cu vin Cotnar, și sare în...
Vînturi multe-au scuturat,
Lumea de frunzare,
Numai bradu-nfumurat,
Verde-i până moare.
Așa mereu de mii de ori,
De mii de ani încoace,
Renasc în pomi aceleași flori,
Neliniște și pace.
Veniți în țara doinelor alese,
Cu Feți-Frumoși și mândre Cosânzene,
Ca să gustați din roadele culese,
Arcane de sublim perene.
Veniți să ne legăm iară ca frații,
Să mai gândim în lume ce-i de dres,
Să renodăm în pace aspirații,
Cu...
Unde-i vremea lumii care,
Flori purta în roza ei,
Unde buruieni amare,
Erau smulse cu temei?
Azi maestrul vremii noastre,
Simțitor la buruian,
Radios, solemn, albastru,
Vede-n toți un nou Luchian.
Veniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin Cotnar, cu pâinea cât o...
Timpul-n trepte parcă urcă,
Valea lumii mai adâncă,
Când îl văd suind pe maluri,
Când îl văd venind din valuri.
Dar când stau cu mintea clară,
Ruginind viața-mi la mare,
Timpul pare-o veche scară,
Vechi prezent și nou sub soare.
Așa ne știe lumea și mâini o să admire,
Cum zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Desțelenind pământuri, stând bine cu vecinii,
Sădim cu timpul...
Patimi grele, doruri, vise,
Gânduri crude, neprecise,
Valuri minții, grăiri line,
Vise vii și vise stinse,
Toate trag nădejdi de-abise,
Din iubiri ce zac ruine.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Și cu harul...
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb nectarul tinereții,
Să mă cunun cu taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețe și aliură,
Să zbor și-n lumea siderală....
Eu văd altre afumate,
Cum cată dorului tămâie,
Figuri din ziduri fărâmate,
Le simt cum blânde mă mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Cum tainic tulbură ființa,
Neprihănitelor surate.
Când văd altare,...
Fetițele cu ochelari,
Ascund privirii dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin rază viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Cine știe taina lumii,
Setea oarbă de abise,
Tremurând în carnea humii,
Licăririle din vise.
Cine-n patimi de abise,
Cată altă omenire?
Lasă-n cuiburi pui de vise,
Și se pierde-n strălucire!
