Fetițele cu ochelari,
Ascund privirii dulci mistere,
Ca slova unor cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
De ai noroc să le pătrunzi,
Prin rază viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Cine știe taina lumii,
Setea oarbă de abise,
Tremurând în carnea humii,
Licăririle din vise.
Cine-n patimi de abise,
Cată altă omenire?
Lasă-n cuiburi pui de vise,
Și se pierde-n strălucire!
Eu sunt un om dintr-o sinteză,
Suit în vârf de piramide,
Cu timpul lumii metereză,
La noi grădini Semiramide.
Natura mea mereu galantă,
Tu m-ai ucis din prima clipă,
O..., cum erai de ignorantă,
Dar vai, eu sunt oricum risipă!
În sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte,
În ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O..., lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste de prunci părinții....
Noaptea visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie sărutând o dragă,
Fie ocolind un soare.
El din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri solitare,
Și ferești ce stau deschise,
Eu atras de-a lui mireasmă,...
Pe nesimțite-am devenit,
Nevoia altui exemplar,
Deși nu par îmbătrânit,
Eu simt din mine cum dispar.
Și simt cum gânduri de profet,
Din culmi de vremi leagă un vis,
Pe când eu suflet de poet,
Din haos sting abis.
Eu nu știu...
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă.
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cerc, care te curmă.
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
În margini vechi de vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare, ori deșartă,
Ea dăinuie eterna clipă.
Gândirea numai acum nu-i nimeni,
Tenace-i tânăra iubire,
Din necuprinsul unor cremeni,
Ce scapără de înoire.
Să ne...
În sânii tăi micuți păstrezi,
Comori nebănuite,
În care îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte.
O..., lasă să-i privesc duios,
Cu ochii suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragoste părinții.
În sânii tăi frumoși ascunzi,
O...
De multe ori un gând obscur,
Apare-n lumea vremii straniu,
Dar pitrocit prin larg azur,
Uimind lucește-n pur uraniu.
Din taina minților scăpat,
În pragul tinereții noastre,
Miracole care-au săpat,
Iubirea lumii morții zestre....
Când mă gândesc cum mă jucam,
cu mustățile bunicului, cu fusul bunicii,
cum scânceam la ei, și ei râdeau, și se veseleau,
iar mai târziu, când îmi spuneau povești,
mi se păreau niște profeți,
cu ochii blânzi și vioi, cu priviri clare,...
De stele și comete,
Cum tremură-n tării,
De vise deochete,
Din lungi călătorii,
De sori cum au pereche,
Sublim am vrut să scriu.
Dar vai ce lume veche,
Și Doamne câți o știu,
De când e viața minte,
Mereu spumos s-a scris,
În...
Planeta noastră-i mamă bună,
Pe toți, la sânu-i ne adună,
Dar noi, cu coifuri de aramă,
O tot jignim, nu ținem seamă.
Dar ea sărmana, iubitoare,
Ca toate mamele sub soare,
Se lasă-mpunsă prin picioare,
Mai uită cum ne trecem vremea....
Mi-i dor de-al lumilor Cotnar,
Să-l sorb cu ele împreună,
Ca să se lege milenar,
Un sfânt amor ce ne adună.
Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarva frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării....
Adormit subtil de gânduri,
văd o lume neștiută,
pe când sufletul,
afară,
pe-o bancă,
de aseară,
cu alt suflet care-l știe,
logodindu-se în taină,
sorb imensități,
tăcerii.
Miezul nopții cerne stele,
peste suferinți rebele,...
Câte trrec în lume vicii,
Nu-s în fond decât delicii!
De când lumea le sfidăm,
De când lumea le gustăm.
Unii sunt care se jură,
Uneori chiar pe scriptură,
Că le lasă în pustie,
Dar păcatul, cum se știe,
Crește ca o geometrie.
E...
O biată iarbă dac-aș fi,
M-aș tăvăli cu toții,
Și cât de mult m-or umili,
Cu visul meu nepoții.
Ori dac-aș fi un falnic pom,
Ivit de mine-n lume?
În sihla-ngândurată,
Voi, tăietori cu chip de om,
M-ați mai ucide-odată,
Câți nu...
Aș vrea în lume să trăiesc,
Un șir de veacuri nebătute,
Ca să tot curg iubirii soare,
Să cresc iubiri necunoscute.
Dar, visul viselor rămâne,
Natura-n sine nu-nțelege,
Ce-nseamnă azi, ce-nseamnă mâine,
Nepăsătoare-n veci alege.
Se frânge cornul lunii din gânduri fulgerate,
Ne mor iubirii vise, și patime curate,
Acuma urci pe cioburi de vis o veșnicie,
Ca să inspiri speranța cântării ce-o să vie,
Eu strălucesc altare, ce-ntineresc dorinții,
Chiar dacă lumea...
Eu nu știu pendularea lumii,
Nici seatea oarbă de abise,
Ci doar cutremurarea humii,
Când strânge-n dor eterne vise!
Eu nu știu fala cum să-nchin,
Rotundă-n perla suferinții,
Căci în puterea-mi stă venin,
Abia-ncolțește floarea...
